Iată de ce, din ce în ce mai mulți părinți aleg să își supună copiii la o presiune în creștere pentru rezultate bune la școală, la întrecerile sportive, la activitățile extrașcolare etc. Iar acest lucru devine un factor stresor pentru că și evantaiul de activități este într-o creștere permanentă (despre această presiune am scris într-un articol aici). O presiune care arată că din ce în ce mai mulți părinți aleg să fie ceea ce Anne Chua numea o mamă-tigru. Autoarea, profesor la Universitatea Yale se referea la propriul stil de a educa copiii (derivat din stilul mamelor din China) care presupunea „o mamă care este foarte strictă cu copilul său pentru a-i dezvolta spiritul de competiție academică" (Chua, 2011).
[citeste si]
Este vorba despre un stil dur de a crește un copil? Veith (2014) spune că un părinte-tigru este cel care „crede că viața de familie este o pregătire pentru lumea adulților, o școală a bătăliilor grele, a consecințelor aspre". Asta nu exclude – spune autorul – dragostea, dar este vorba despre o formă de dragoste dură, o dragoste care gândește prezentul prin prisma viitorului, o dragoste care spune că este „mai bine să plângi puțin astăzi decât mai mult mâine" Sunteți de acord cu un astfel de stil de parenting? Mai ales, vă regăsiți în el? Pentru Anne Chua mama-tigru este sinonimă cu succesul creșterii copiilor (chiar dacă cartea ei a stârnit controverse la momentul apariției). Ei bine, tocmai din aceste controverse au rezultat opțiuni diferite (care, pornind de la ideea mamei-tigru au continuat comparația cu lumea animală).
Vezi mai mult pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
