Concluzia analizei WWF, cea mai profundă realizată vreodată asupra oricărei specii de maimuţe mari din lume, conform organizaţiei, demonstrează că numărul urangutanilor a scăzut cu 30% şi respectiv 15% în Kulamba şi Tabin, din Sabah, între anii 2002 şi 2017. Urangutanii trăiesc în pădurile din Borneo, unde se află Sabah, şi pe insula indoneziană Sumatra. Cel puţin 650 de urangutani au murit în zonele protejate din ţinuturile joase din estul Sabah între anii 2002 şi 2017, conform WWF. Însă populaţia generală de urangutani din Sabah s-a menţinut la circa 11.000 de exemplare.
Cu toate că populaţia de urangutani s-a stabilizat în zonele mari împădurite, numărul lor a scăzut în peticele de pădure din regiunile din ţinuturile joase din estul Sabah cultivate cu palmieri pentru ulei, se arată într-un comunicat emis de WWF. Monocultura, precum plantaţiile de palmier pentru ulei, nu susţine speciile dependente de mediul forestier, precum urangutanii, a explicat WWF. Însă peticele de pădure din regiunile cu plantaţii le-au permis urangutanilor să se deplaseze între zonele împădurite şi au reprezentat cheia supravieţuirii lor, mai ales în regiunile joase din Sabah, după cum a declarat Augustine Tuuga, director în cadrul Departamentului pentru Faună Sălbatică din Sabah.
Malaezia se bazează pe producţia de ulei de palmier - utilizat în o gamă largă de produse, de la dulciuri la ruj - care îi aduce venituri de miliarde de dolari, dar şi sute de mii de locuri de muncă. În Malaezia, al doilea producător de ulei de palmier la nivel mondial, după Indonezia, Sabah este statul cu cea mai mare producţie. Industria obţinerii uleiului de palmier a condus de-a lungul ultimilor ani la despăduriri pe scară largă, necesare pentru eliberarea terenurilor, de multe ori prin practici poluante precum arderea resturilor, în vederea cultivării.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
