Preotul Nicolae Crângașu a vorbit despre Lunea Mare în Săptămâna Patimilor, în exclusivitate pentru DC NEWS.
"În Sfânta și Marea Luni începe perioada zilelor pătimirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos care culminează cu moartea lui pe Cruce și care este urmată ulterior de slăvita lui Înviere din Morți în ziua de Paști.
Dar prima zi din această săptămână este ziua în care la slujbele bisericești se face pomenire de Iosif, fiul lui Iacov, Patriarhul Vechiului Testament și totodată de smochinul cel neroditor.
În ceea ce privește relatarea sau asocierea cu episodul vechi testamentar a lui Iosif, reamintim faptul că în mod nedrept, Iosif a fost vândut de frații lui, a fost vândut în mod abuziv unor negustori care la rândul lor l-au vândut în Egipt stăpânirii de acolo, iar după ce a avut acest statut de sclav aflat într-o captivitate de sclavie totală, el, datorită calităților sale religioase, pentru că era un tânăr extrem de credincios lui Dumnezeu, a reușit să se facă remarcat de către stăpânirea egipteană până la cel mai înalt nivel.
Dacă sintetizăm acest episod, știm că a ajuns să intre în grațiile lui Faraon chiar, pentru faptul că el a fost singurul care a știut, printr-o descoperire de la Dumnezeu în vise, să tâlcuiască ceea ce Faraonul visase și despre care toți înțelepții păgâni nu știau să-i spună ce înseamnă. Cu ajutorul și inspirația lui Dumnezeu, Iosif îi tâlcuiește visele lui Faraon, ceea ce îl face pe acesta să-i acorde toată încrederea tânărului evreu captiv Iosif și să-l pună chiar demnitar peste toate atribuțiile cele mai importante ale demnității imperiale din Egipt.
În felul în care este relatat în vechiul Testament acest episod, se vede că toată ascensiunea lui Iosif, de la robie la sclavie și apoi la starea de glorie și de importanță supremă în statul păgân egiptean, a fost datorită lucrării credinței lui și lucrării lui Dumnezeu în viața lui, care l-au făcut așa cum spun, să evolueze în acest fel.
Amintirea acestei evoluții a lui Iosif este tot o sugestie a destinației pe care am avea-o noi aici, pe Pământ. de trecere de la starea umilă de robi ai păcatelor, la starea demnă de oameni liberi, eliberați de sclavia păcatului care să poată să-și recapete demnitatea firească în fața lui Dumnezeu", a spus preotul Nicolae Crângașu, în exclusivitate pentru DC NEWS.
Rolul smochinului cel neroditor pentru noi, cei de astăzi
"Tot în această zi de face și pomenirea smochinului neroditor pe care l-a întâlnit mântuitorul și despre care scriu sfintele Evanghelii că i-a adresat un fel de blestem ca să nu mai mănânce în veac nimeni rod din el, motiv pentru care smochinul s-a uscat pe loc.
Tot aceste relatări legate de smochinul neroditor pe care Mântuitorul l-a sancționat prin această adresare pe care i-a făcut-o și pentru care copacul inconștient a reacționat, pentru că s-a uscat pe loc și i-au căzut toate frunzele, este adusă în atenția credincioșilor în ziua aceasta pentru că este o încercare a Bisericii de a conștientiza oamenii că oricât de mare le-ar fii știința teoretică despre Dumnezeu, indiferent cât de înflăcărați ar fi în ceea ce privește intenționalitatea lor bună, dacă nu au roade de credință, Dumnezeu nu-i privește cu plăcere.
Așa cum smochinul avea frunze multe, dar nu avea niciun rod, tot la fel un om care teoretic este bine informat dpdv. dogmatic sau moral despre credința lui, dar care nu are dragoste față de Dumnezeu și de semeni, nu este plăcut în fața lui Dumnezeu și din acest motiv, oamenii care au o aparență frumoasă dar sunt lipsiți de rodnicie duhovnicească sunt sortiți aceleiași sancțiuni din partea lui Dumnezeu, care nu dorește astfel de creștini, ci creștini care să rodească și să facă fapte bune, în așa fel încât, prin credință și fapte bune, să-și poată dobândi un loc în Împărăția Cerurilor", a mai spus preotul.
VIDEO
Fumnezeieștii evangheliști Matei și Marcu adaugă după întâmpinarea Domnului cu stâlpări în Ierusalim această relatare.
Și a zis Iisus smochinului: «Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac»
Marcu spune: „Iar a două zi ieșind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Și văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă de va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Și a zis Iisus smochinului: «Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac»”. Iar Matei spune: „Iar a doua zi, întorcându-Se în cetate a flămânzit. Și văzând un smochin lângă cale, a venit la el și n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Și i-a zis lui: «În veci să nu se mai facă rod în tine». Și îndată s-a uscat smochinul”.
Sinagoga iudeilor este un smochin, în care Mântuitorul n-a găsit rod potrivit, ci numai umbra legii; de aceea a luat și legea de la ei și i-a făcut cu totul netrebnici.
Dar dacă cineva ar întreba: „Pentru ce oare un pom neînsuflețit s-a uscat prin blestem dacă n-a greșit cu nimic?”. Unul ca acesta să afle că iudeii care-L vedeau pe Hristos că făcea tuturor totdeauna bine și că n-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, socoteau că are numai puterea de a face bine și nicidecum puterea de a face rău. Dar Stăpânul, fiind iubitor de oameni, n-a vrut să arate asupra oamenilor că poate face rău. Ca să convingă deci poporul cel nerecunoscător că are putere îndestulătoare și spre a pedepsi, ca un bun nu vrea să-Și arate puterea Sa de a pedepsi vreun om, ci cu ceva care are o fire neînsuflețită și nesimțitoare.
Pomul călcării poruncii a fost smochinul
Mai este însă și o pricină tainică a uscării smochinului ajunsă până la noi din bătrâni înțelepți, după cum zice Isidor Pelusiotul. Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui și-au făcut acoperământ strămoșii noștri călcători de poruncă.
Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceața plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea și iuțimea conștiinței.
Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin neroditor
Istoria smochinului a fost așezată aici pentru a ne îndemna la umilință, după cum istoria lui Iosif a fost așezată pentru a ne înfățișa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găsește în el odihnă, a doua zi, adică după viața aceasta de acum, îl usucă prin blestem și-l trimite în focul veșnic. Smochinul uscat din Sfânta Evanghelie este ca un stâlp cu totul uscat, care îngrozește pe cei care nu fac rod potrivit de virtute, scrie Doxologia.ro.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
