Ioana Laura Florescu este tânăra diagnosticată cu scleroză multiplă care a pierdut pensia de invaliditate pentru că a scris o carte de poezii. Oamenii s-au mobilizat pentru a susține cauza Laurei, dar și pentru a cere schimbarea legii.
La aproape o lună de la acel moment, Laura, într-un interviu acordat DC News, spune că se aşteapta să nu se întâmple nimic.
Descrie-te într-o poezie autobiografică.
Și-așa se termină
Povestioara mea
Rea nu-i cine-i mică,
Mică-i cine-i rea.
De fapt e o strofă din Afurisilă, cărticica mea de suflet.
Au trecut câteva săptămâni de când numele tău apărea zilnic în presă. Simţi că s-a schimbat cu adevărat ceva?
Simt că ar putea să se schimbe. Dacă s-ar vrea.
Indiferenţa a ajuns normală la noi. Ai rămas surprinsă când ai primit atât de mult sprijin din exterior?
Oho, încă-s șocată. Sincer, mă așteptam să nu se întâmple nimic. De aproape doi ani mă zbat. Da noa, asta cu cartea a fost probabil cireașa de pe tort.
Povesteşte-ne despre momentul în care ai aflat că ești bolnavă? Cum se manifestă la tine?
Am aflat prin 2009. Se manifestă ciudat, ca și cum ar fi altcineva în corpul meu.
Care a fost cea mai dură zi după ce ai aflat că suferi de această boală?
Prima săptămână, până am înțeles despre ce e vorba și că nu o să mor, dar tare o să mă mai chinuiesc.
Ai o relaţie specială cu bunica ta. Povesteşte-ne despre ea.
M-am mutat la ea după ce am divorțat. Prin 2011. Îi fac poezii tot timpul, dar nu mă lasă să i le citesc.
Bunica s-o dus pân-afară,
De fapt avea treabă-n cămară
C-un domn s-a-ntâlnit
Alzheimer numit
Și cu el o vorbit
Până-n seară.
Nu prea i-o plăcut nici asta.
O relaţie specială ai şi cu Corina Băcanu. Într-o postare pe Facebook, ai spus că fără ea nu mai existai, că te-a adus „înapoi la viaţă". Cum ar suna o poezie dedicată Corinei Băcanu?
Corinei i-am făcut o mie de poezii, da toate îs siropoase și mi-i rușine să le zic.
Primeşti multe sfaturi pe reţelele de socializare. Am înţeles că o femeie ţi-a spus că te vei vindeca dacă vei deveni mamă. Ce alte „sfaturi" ai mai primit?
De la bicarbonat la făcut trei cruci cu limba... pe toate.
Nu cred că există român care să nu fi spus, măcar o dată, „Vreau o țară ca afară!". De ce ne este mai uşor să ne uităm peste gard şi uităm că, de multe ori, soluţiile se află la noi?
Eu nu am vrut niciodată să plec din țară. Dar acum dacă aș putea muta bunică, pisică, ciorbică, și să am mai multă înțelegere din partea sistemului acolo... m-aș duce învârtindu-mă.
Dacă România ar fi un copil de şapte ani, ce l-ai învăţa?
Păi e. De cinci.
[citeste si]
Ai spus că vei merge la CEDO și vei cere despăgubiri morale. Ce se întâmplă cu acest demers?
Încă aștept să văd ce se mai întâmplă. Că aici trebuie să aștepți, nu o poți lua pe câmpi așa, de nebun. Trebuie făcute toate demersurile legale de aici. Și când nu mai rămâne nimic de făcut, te duci mai departe.
Dacă ai putea să mai schimbi o lege în România, care ar fi?
Îs prea mică pentru a mă gândi la asta, dar legea comisiilor de specialitate. Le-aș desființa, aș pune alți oameni, tineri și specialiști.
Multe persoane din România, de exemplu persoanele cu handicap, aleg să tacă în faţa nedreptăţilor. Ce mesaj le-ai transmite?
Îs prea descurajați de toate prin câte au trecut. Și îi înțeleg.
Foto Facebook / Ioana Laura Florescu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
