„E vineri seară și mă plimb într-un parc din Anvers. Copaci seculari mi-au întins pe cărare un covor auriu.
- Păi, da, trece vremea, dar de ce sunt așa nostalgic? Suntem de abia în octombrie, și, oricum, mâine e sâmbătă și am meci. Asta e ce contează!
Îmi alungam eu gândul un pic amărui legat de timpul care, chiar dacă agale, trece implacabil.
Tocmai dădeam să intru în casă, când printre coroanele copacilor am zărit o stea căzătoare ce brăzda tăcută cerul. Gonea strălucitoare lăsând în urma ei o coamă blondă. O găseam frumoasă, dar și foarte, foarte tristă. Și de neînțeles.
De ce trebuie să dispară o stea? O fi vreun semn? Are vreo legătură cu meciul? Prezice ceva bun sau rău?
Mi-am amintit de coada incandescentă a stelei și înainte de meci. De altfel, am câștigat și chiar dacă am adormit târziu, am dormit bine. Dimineața, computerul mă anunță că am primit un mesaj. Arunc o privire. Un amic din Târgu Mureș. Sigur mă felicită pentru victorie. Cum a făcut-o deja de atâtea ori. Într-un cuvânt: „Felicitări!". Acum, însă, mesajul a fost ceva mai lung și cumplit: „A murit Ilie Balaci. Dumnezeu să-l odihnească!".
..........................................................................................
- Ți s-a întâmplat ceva?, m-a întrebat soția.
N-am răspuns, doar i-am arătat mesajul.
- Vai, Doamne!, a spus încremenită.
Îmi sună mobilul. Pe ecran, numele unui jurnalist. Apoi, al altuia. Apoi, o televiziune și încă o televiziune. Cel mai bine aș azvârli telefonul pe fereastră. Nu le răspund, doar stau tăcut în fața calculatorului. Știu ce vor să întrebe și ce vor să publice. Dar ce le-aș putea spune într-un astfel de moment? Că mă doare? Că a fost mare? Că mi-a fost prieten? Că....? Tac.
Tastez încet la computer răspunsul la mesajul primit de la Târgu Mureș:
- Ilie n-a murit! Stelele nu dispar, doar gonesc mai departe pe cer”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
