În fiecare vineri a Săptămânii Luminate, după Învierea Domnului, creștinii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, praznic ce amintește de o minune săvârșită de Maica Domnului la Constantinopol.
Cu puţin înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare (457 – 474) se plimba printr-o pădure de la marginea oraşului, când întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă. Ostenelile lui Leon sunt zadarnice: nici un fir de apă.
Atunci aude glasul Maicii Domnului: “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”.
Într-un final, Leon a găsit izvorul. Apa a potolit setea orbului şi mai mult, cu ajutorul acesteia, şi-a recăpătat vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului, prin mila şi lucrarea Maicii Domnului, care i s-a descoperit.
Izvorul Tămăduirii ne arată puterea sa harică de a înfăptui minuni cu ajutorul lui Dumnezeu. Maica Domnului este Maica noastră, a celor care ne încredinţăm ei pentru a-i cere ajutorul, că este Rugătoarea şi Mijlocitoarea noastră înaintea lui Hristos, după cum o numeşte Biserica.
Cu ocazia prăznuirii Izvorului Tămăduirii, preoţii sfinţesc apa, făcând Aghiasmă Mică, căreia poporul îi mai spune şi “aiasmă”.
La Istanbul, pe locul minunii săvârşite de Maica Domnului, există o biserică din secolul XIX, la al cărei subsol, un paraclis rămas din secolul VI, de pe vremea lui Iustinian, adăposteşte Izvorul arătat de Maica Domnului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
