„Curtea a constatat că în speţă, este de necontestat că neprezentarea inculpatului la sediul IPJ Constanţa, Biroul Supravegheri Judiciare începând cu data de 30.12.2017, conform graficului de supraveghere, echivalează cu încălcarea obligaţiei prev. de art.215 alin.1 lit.c Cod procedură penală. Conduita deliberată a inculpatului de a se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii legale rezultă explicit chiar din corespondenţa cu apărătorii săi, depusă de aceştia la dosar, fiind vorba despre o vădită rea-credinţă a inculpatului, iar nu despre o împrejurare accidentală, care l-ar fi pus în imposibilitate temporară de a respecta una dintre obligaţiile inerente măsurii preventive sub imperiul căreia se află", arată magistrații instanței supreme în motivare.
Este vorba despre motivarea deciziei de confirmare a arestului preventiv pentru Radu Mazăre, din 21 mai, notează sursa citată.
Totodată, judecătorii arată în document că, în egală măsură, prin părăsirea teritoriului României şi refuzul de a se mai întoarce, Radu Mazăre „s-a sustras procesului penal" din dosarul Polaris, unde avea control judiciar care-l obliga să se prezinte la fiecare termen.
„Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât pe de o parte acesta a încălcat cu rea-credinţă obligaţiile prev.de art.215 alin.1 lit.a şi c Cod procedură penală, neprezentându-se nici la sediul IPJ Constanţa (...), iar pe de altă parte sunt întrunite condiţiile prev.de art.223 alin.1 lit.a şi alin.2 Cod procedură penală pentru luarea măsurii arestării preventive", se mai arată în motivare.
Ce mai spun magistrații ÎCCJ
Instanța mai arată că sunt întrunite temeiurile arestării, unul fiind înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică. Magistrații arată că Mazăre a indus în spațiul public ideea de zădărnicie a justiției, care tinde să se amplifice, în contextul altor cazuri de inculpați care fug de executarea pedepselor.
„Astfel, starea de pericol pentru ordinea publică derivă în speţă nu doar din gravitatea faptelor imputate inculpatului, precum şi din modalitatea şi împrejurările în care se susţine că au fost comise, ci şi din conduita pe care inculpatul a înţeles să o adopte după punerea sa în libertate şi, mai ales, după înlăturarea interdicţiei de a părăsi teritoriul României, acesta inducând în eroare şi, mai apoi, sfidând Înalta Curte, reuşind totodată să inducă în opinia publică un sentiment de slăbiciune a statului român şi de zădărnicie a actului de justiţie, care tinde să se amplifice, având în vedere alte cazuri notorii de sustragere a unor inculpaţi de sub puterea unor măsuri preventive ori de la executarea pedepsei", mai spun magistrații ÎCCJ.
„În acest sens, inculpatul nu a încălcat doar o obligaţie inerentă controlului judiciar, ci a acţionat cu premeditare, intenţionând şi reuşind să se sustragă până în acest moment de la faza de judecată. În consecinţă, luând act şi de poziţia procesuală a inculpatului, care a lăsat la aprecierea instanţei decizia cu privire la confirmarea sau nu a măsurii arestării preventive, Înalta Curte constată că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă, sens în care (...) va confirma arestarea preventivă dispusă în lipsă faţă de inculpat", se mai arată în sursa citată.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
