Subiectul arată jalea în care trăim în România noastră milostivă, ospitalieră şi frumoasă. Ce mă îngrijorează însă cu adevărat e că mulţi au fost cei care au avut o părere şi au simţit nevoia de a o dărui lumii. De ce nu curg părerile şi mesajele când un copil este bătut de tatăl său? Sau când o persoană întoarce capul la gestul mârlănesc al mâinii care loveşte o femeie în plină stradă? Sau când bătrânii sunt agresaţi de tineri? De ce? Pentru că sunt persoane necunoscute, simpli români? Nu sunt politicieni, nu sunt vedete...
Tragediile astea „insignifiante" din care aflăm că minori sunt înfometaţi, agresaţi şi violaţi nu mai stârnesc atâtea păreri.
Să vorbim şi despre şcolile din România? Sau nici acesta nu este un subiect important? Interesează pe cineva că elevii îşi vorbesc urât, se rănesc, că agresivitatea verbală, fizică şi cea emoţională sunt forme ale violenţei cel mai des întâlnite în şcoli?...
În România, la fiecare 30 de secunde, o femeie este bătută de partenerul ei. Violenţa în ţara noastră este îngropată în statistici. Sau mai rău, susţinută prin mesaje pe Facebook, cum s-a întâmplat şi în cazul lui Palada.
În timp ce în lumea civilizată lucrurile evoluează, în România violenţa este justificată, iar adevăratele victime respiră într-un colţ de umbră.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
