„Vaaai, mi-am pus oamenii de cultură în cap cu postarea anterioară în care am scris că până mâine (n.r. marți) românii care au apucat să viziteze Catedrala Notre-Dame vor umple Facebook-ul cu poze de acolo. Cică "ce să-i ceri unui milițian? Atâta poate el, săracu'" îmi comentează cineva.
În primul rând, vestea că arde catedrala e una tristă și pentru mine, așa incult cum sunt. În al doilea rând, mă număr printre cei care au avut prilejul să o viziteze, dar nu văd rostul de a posta o poză cu mine și cu catedrala în spate. Asta nu înseamnă că mi-aș permite să cert pe cineva că și-a pus poză de acolo, o fi și ăsta un mod de a-ți arăta tristețea pe care eu nu-l înțeleg. În al treilea rând, din partea mea poate posta oricine ce vrea, nu am ironizat pe nimeni, nu mi s-a părut nimic amuzant sau de râs, așa cum au înțeles unii, mult mai deștepți decât un "impiegat de intersecții" cum îmi zicea cineva. Poate unul d-ăsta așa deștept, îmi explică și mie ce a găsit de râs la postarea mea. Că eu, unul, nici măcar n-am zâmbit. Era doar o constatare.
În al patrulea rând, catedrala se va reconstrui în mod sigur, așa cum s-a renovat și Biserica Neagră din Brașov după ce a ars. Asta spre deosebire de un copil de 3 ani, care a murit azi după ce a căzut într-o hazna din curtea școlii. Pe el nu-l mai aduce nimeni înapoi.
Pentru asta simt mai multă tristețe, dar mai ales revoltă.
Că a luat foc o catedrală în anul 2019, oricât ar fi de trist, fiind parte din istorie, nu e ceva de neconceput, dar ca un copil de 3 ani să moară în haznaua din curtea școlii, în același an 2019, mi se pare inadmisibil și revoltător.
Dar e posibil să aibă unii dreptate și să fiu eu prost. Așa că mă pun să plâng cu capul în pernă. Aaa...și caut și poza, poate o postez”, a scris Marian Godină pe contul său de Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
