Explicația este legată de amintirile dureroase pe care le are societatea germană, după perioada nazistă, scrie FP.
Germania a fost obligată, după ce a pierdut primul război mondial, să plătească 132 de miliarde de mărci-aur, despăgubiri pentru țările învingătoare.
Din 1924 în 1929, guvernul german a ”trăit pe credit”, împrumutând de la băncile americane bani pentru consum și pentru plata despăgubirilor de război. Când bursa din New York a căzut, în 1929, finanțările s-au oprit. Cancelarul Heinrich Brüning a crescut taxele și a redus cheltuielile publice, dar banii americanilor nu au mai venit, SUA trecând, la rândul lor, printr-o gravă criză economică. Fără resurse, Germania a intrat în hiperinflație, un dolar american ajungând la 4,2 trilioane de mărci, în cel mai grav moment al devalorizării mărcii.
Băncile germane s-au prăbușit în 1931, iar Adolf Hitler a venit la putere în 1933. Partidul nazist funcționa de 10 ani, dar nu avusese rezultate notabile, înainte de criză. Astfel, se face o legătură între tragedia nazistă-o traumă istorică devastatoare, și criza datoriilor.
De aceea, nemții evită îndatorarea, cu orice costuri sociale. Pentru germani, datoria publică este imorală, aberantă chiar, scrie FP.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
