În timpul unor filmări, o fetiță „stătea și se uita la mine. Și eu o sesizam. Frumușică, parcă era un cap de-al lui Grigorescu. Am în imagine câțiva dintre pictorii români care au făcut tablouri pe care eu nu pot să le uit niciodată. Și mă uitam la ea, avea și o băsmăluță. Mă urmărea chipul ei. I-am spus pe tine cum te cheamă? Maria. Zic: Măriucă dragă, extraordinară ești, dar de ce te uiți așa la mine? Pentru că vă iubesc! De ce? Nu știu, dar vă iubesc mult. (...) I-am spus: unde locuiești, ce fac părinții tăi? Nu mai am părinți. Cum? Mama a căzut de pe un car cu fân și a făcut o boală, nu a mai putut să o salveze nimeni. După două săptămâni, a murit și tata. Și tu unde stai? Stau la o mătușă.
(...) Și ne-am dus la ea. Fetița mi-era foarte dragă. Eu am avut o soră care s-a pierdut, în 42. Vreau să fac ceva pentru fetița asta. Zic: vreau să o înfiez. Dragilor, e foarte important ce vă spun acum. Atunci, așa am simțit că vreau să o înfiez. Am ținut legătura cu ea. M-am dus la București și le-am spus părinților mei. Și, atunci, tata mi-a zis: Florin, tu ai atâtea probleme, noi suntem deja oameni în vârstă. Te angajezi la un lucru, trebuie să o aduci la București... Mă rog, eram căsătorit, aveam probleme profesionale. (...) I-am ascultat pe părinții mei, dar imediat am luat legătura și de atunci - și vă rog să socotiți că nu e o laudă, e o bucurie - din momentul acela am spus așa: tot ce câștig de la teatru trimit fetiței.
La ora când noi vorbim, acum, înainte de sărbători, niciodată și nici azi nu o să spun mai mult decât Maria. Fericirea este că s-a căsătorit cu un om excepțional. Tabloul meu e în casa lor. Are două fete mari. Pe una o cheamă Florina și pe cealaltă Ștefania. Niciodată nu am devoalat povestea asta, pentru că sună a laudă, dar nu e. Este ceva de suflet, pentru că în ea am văzut-o pe sora mea”, a spus Florin Piersic, în seara de Ajun, în cadrul interviului realizat de Dan Negru şi difuzat la Antena 3.
Amintire din perioada Crăciunului
De asemenea, a povestit și cea mai puternică amintire a sa legată de perioada Crăciunului. Povestea se petrece la Cluj, în ajunul unui alt Crăciun, petrecut în familie de viitorul mare actor.
„Întotdeanua, în seara de Crăciun mergeam la colindat la vecinii de pe străzile din cartierul Andrei Mureşan. Am ajuns acolo pe strada Vulcan, nr. 5, n-am să uit niciodată. Era o familie, Popper. Ăia: 'Vai, a venit Florinel cu colindătorii'. Noi, hai să cântăm: 'Trei păstori se întâlniră ...'. Eu, cu acordeonul, ei, cu vocile. Ei stăteau mai subţire cu vocile. Eu, cu acordeonul, le ţineam tare hangul. Şi, la un moment dat, n-am de lucru... Vă daţi seama, eram băiatul doctorului veterinar Ştefan Piersic din Cluj, care avea şi spitalul lui, unde este acum Biserica Sfântul Petru în Cluj (...) Plus că era şi şeful abatorului. Nu duceam eu lipsă de nimic (...) Şi văd o raţă pe dulap. Ăştia pregătiseră raţa pentru musafiri, vă daţi seama. Şi-i spun lui Bubu: 'saltă raţa!'. E prima şi ultima dată când am furat ceva (...) Au luat raţa (n.r. cei cu care colinda) şi-au băgat-o în cutia de la acordeon. Şi-am plecat.
Ăia: 'Vă mulţumim! Ce să vă dăm?' Noi: 'Nu ne daţi nimic'. Ne simţeam cu musca pe căciulă pentru că am furat raţa.
Când ajung acasă, mama îmi zice: 'Florinel, voi aţi colindat la familia Popper?' Zic: 'Da'. Mama: 'Şi voi aţi furat de acolo o raţă'. Spun: 'Da, mamă'. Mama: 'Cum ai putut, mă? Te rog să o duci înapoi!' Zic: 'Da' mi-e ruşine'. Mama: 'Nu, o duci înapoi!'... Am luat raţa şi l-am pus pe unul din băieţi, pe Tutu (n.r. să o înapoieze), să spună că am luat-o, dar nu ne-am atins de ea”, a povestit actorul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
