„De regulă, de Revelion nu fac petreceri mari. Vin câțiva prieteni, pentru că nu e foarte important pentru mine Revelionul. Nu a fost niciodată atât de important. Când eram mic mă uitam la televizor pentru că era mult umor, chiar și în perioada comunistă. Era toată noaptea, aveai program la televizor.
Nu aveai angoase că poate pierzi pe alt canal fiindcă era doar pe programul unu. Erau apoi reluări trei zile «dacă doriți să revedeți». La un moment dat am avut o problemă, când eram mic, în anii ’70, au fost două Revelioane, la TVR1 și la TVR2”, a transmis sociologul Alfred Bulai, în emisiunea „Nod în papură”.
Puțini știu că televiziunea română a fost foarte bună acum 50 de ani
„Puțină lume știe că Televiziunea Română a fost destul de contemporană cu cea europeană în anii ’70. America a avut televiziune privată de la bun început, dar Europa a permis doar din anii ’70. Aveau și ei două-trei posturi, dar ei au explodat după anii ’70, iar noi am luat-o în direcția opusă”, a adăugat el.
„În ’81, abia venit la putere Mitterand, în Franța s-a aprobat primul radio privat”, a răspuns Val Vâlcu.
„Da, exact. Din punctul acesta de vedere, dacă te uiți la realizările lui Bocăneț sau alți realizatori de atunci, să știi că erau în pas cu ce se întâmpla în Europa în televiziune. Nu uita că televiziunea era majoritar alb-negru în Europa, în America deja în anii ’50 începuse să fie color. Era un mare decalaj, undeva într-o carte se spunea că «televiziune americană» este pleonasm. Tot ce s-a inventat în televiziune s-a inventat în America. Gândește-te, în anii ’50 aveau deja peste 500 de posturi locale educaționale.
Europa nu era atât de ahtiată după televiziune ca America, iar în România era destul de bine pentru o televiziune într-o țară fără repere tehnologice serioase cu doar câteva decenii înainte. Sigur, în anii ’80 practic a fost distrusă televiziunea, oamenii de televiziune, producția. E interesant să ne aducem aminte în momentele acestea și de astfel de manifestări”, a mai spus Bulai.
Cum făceau performanță fără competiție?
„E interesant cum făceau performanță fără competiție”, a adăugat Vâlcu. „Îți spun eu cum făceau: din mult entuziasm. Există o diferență între oamenii care s-au creat în anii 1990 și cei ce acum. Aveau ceva din entuziasmul anilor aceia, nu era nevoie de competiție fiindcă era o nebunie întreagă a oamenilor de a face lucruri, de a se schimba. Atmosfera aceasta a fost și în anii ’70”, a răspuns Bulai.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
