E posibil ca omenirea să fi găsit viață pe Marte încă de acum 50 de ani. Descoperirea de care pământenii au uitat

Cu mult înainte ca roverul Curiosity să ajungă pe Marte, două alte sisteme au amartizat pe Planeta Roșie. Proiectul Viking al NASA a făcut primele fotografii de pe suprafața marțiană și a făcut teste biologice pe solul marțian, în special pentru a căuta semne de viață, conform IFL Science.

Rezultatele au fost destul de neașteptate și confuze pentru oamenii de știință. Majoritatea experimentelor nu au fost promițătoare. Totuși, într-un experiment au fost găsite urme de substanțe organice clorurate, despre care la acea vreme s-a crezut că erau contaminanți aduși de pe Pământ.

O parte a experimentului a găsit apă care conținea nutrienți și carbon radioactiv în solul marțian. Dacă viața ar fi prezentă, microorganismele ar consuma nutrienții și ar emite carbonul radioactiv sub formă de gaz. În timp ce primul experiment a găsit acest gaz radioactiv (experimentul de control nu a găsit niciunul), iar rezultatele ulterioare au fost neconcludente. Dacă microbii ar fi prezenți în sol, oferindu-le mai mulți nutrienți radioactivi, ar trebui să producă mai mult gaz radioactiv. Totuși, a doua și a treia injecție a amestecului nu au condus la producerea de mai mult gaz. Rezultatul pozitiv inițial a fost dat de perclorat, un compus folosit în artificii și combustibil pentru rachete, care ar fi putut metaboliza nutrienții.

E posibil ca omenirea să fi găsit viață pe Marte încă de acum 50 de ani

Cu toate acestea, există și alte idei. Dirk Schulze-Makuch, profesor de locuibilitate planetară și astrobiologie la Universitatea Tehnică din Berlin, sugerează că adăugarea de apă la experiment a fost o greșeală și ar fi putut ucide microbii pe care încercam să-i găsim.

Într-un articol publicat în iunie pentru BigThink, el citează exemple de viață pe Pământ găsite în cele mai extreme medii, trăind în întregime în roci sărate și atrăgând umiditate din aer. Turnarea apei pe acești microbi i-ar ucide. Astfel se explică de ce injecțiile ulterioare de nutrienți nu au dus la detectarea gazului radioactiv.

Schultz-Makuch sugerase anterior că viața marțiană ar putea avea peroxid de hidrogen în celulele ei.

„Această adaptare ar avea avantajele speciale în mediul marțian de a oferi un punct de îngheț scăzut, o sursă de oxigen și higroscopicitate”, au scris Schultz-Makuch și co-autorul Joop M. Houtkooper într-un studiu din 2007.

„Dacă presupunem că viața marțiană indigenă s-ar fi adaptat mediului său prin încorporarea peroxidului de hidrogen în celulele sale, acest lucru ar putea explica rezultatele Viking”, a scris Dirk Schulze-Makuch pentru BigThink, adăugând că spectrometrul de masă cu cromatograf în gaz a încălzit mostre înainte  și le-a analizat.

„Dacă celulele marțiane ar fi conținut peroxid de hidrogen, asta le-ar fi ucis. Mai mult decât atât, ar fi făcut ca peroxidul de hidrogen să reacționeze cu orice molecule organice din vecinătate pentru a forma cantități mari de dioxid de carbon – care este exact ceea ce a detectat instrumentul”, a mai zis el.

Dacă acest lucru ar fi corect, ar însemna că am găsit viață pe Marte acum aproape 50 de ani, apoi am ucis-o, ca extratereștrii răi din filme.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News