”Linșajul public al unei persoane nu are niciodată, în nici o circumstanță, justificare. Există legi care reglementează, care amendează gesturi și acțiuni ilegitime ale persoanei, dacă acestea există. Există plângeri la poliție și există justiție. Port mască. Mint; port două, una peste alta. Mă feresc de interacțiuni. Am motivele mele. Dezinfectez. Curăț. Stau la distanță. Nu intru-n aglomerații. Nu merg la restaurant. Încă nu merg la teatru. Actorii trebuie să joace fără mască pe scenă și își plătesc singuri testarea. Susțin cadrele medicale expuse, epuizate. Temporizez controale medicale pentru afecțiunile cronice, din motive de siguranță.Aleg liber să fac asta pe baza judecății proprii a informațiilor și îmi asum consecințele opțiunii. Înțeleg liber că guvernul și medicii sunt două entități diferite. De multe ori, mi se pare că părerile și interesele lor nu coincid.
Dar niciodată, niciodată nu voi chema la atacarea unei persoane care nu e de acord cu mine, care nu face ca mine. Nu voi aplica public niciunei persoane prezumția de vinovăție, de iresponsabilitate și de neasumare. Nu e dreptul meu. Am dreptul să depun o plângere și să las judecata în seama celor în drept să o facă. Droaie de "influenceri" cu zeci, cu sute de mii de urmăritori au invitat din nou la lapidare publică zilele astea, apoi, după măcel, în mai puțin decât durează să te întrebe facebook "La ce te gândești?", postau glumițe pe teme casnice, pe alte teme, pantofi, pisici, mileuri, haha.
Nu atât furia mă descumpănește (vremurile tulburi o justifică), ci această "capacitate" nou (re)dobândită de a trece de la o stare extremă la alta, această bipolaritate socială creată de iluzia importanței individului în comunitate, iluzie pe care o dă spațiul virtual, mai ales. Capacitatea asta aparținea evului mediu și era pe atunci creată de diferențe sociale extreme. Lapidarea publică era mereu urmată de un vanghelion chiar lângă eșafodul însângerat. Acum nu are nici o justificare.
Acum ne îmbrâncim virtual răi cu buni, proști cu isteți, profesioniști cu incompetenți, oameni de valoare cu impostori. Normele corectitudinii și toleranței suferă mutații mai des și mai rapid decât virusul. Individul virtual capătă autoritate și încredere absolută în sine nu pe baza unei opere create prin muncă și studiu intens (creația presupune, de fapt, punere de sine la îndoială), ci, cel mai adesea, prin oarecare celebritate obținută de la tribuna de pe canapea a rețelei sociale, prin acumulare de followers în ani de îndelungă prezență online.
O faptă bună de la un moment dat dă dreptul bunului urmărit de a condamna public, de a supune judecății mulțimii. De a cere deposedarea de drepturi și de mijloace de trai a pârâtului. Facebook e tribunal. 'Like' este vot, e verdict. Fiecare "eu" vorbește în numele unui grup, ridică pumnul de parcă e mandatat de o armată întreagă. Țară de președinți. O lume întreagă de președinți. Everyone elect. Instituțiile democratice pot fi desființate; doar avem Facebook! Niște copii au snopit în bătaie cu bâtele un bătrân până a leșinat. Apoi au plecat la joacă. Pe la 9 i-a chemat, pe fiecare, mama la masă. Au mâncat, s-au jucat un pic pe computer, și s-au culcat. Copii. Noapte lină.și totuși . io insist”, a scris actrița Dorina Chiriac.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
