Disperare într-un oraș sirian. Oamenii își vând casele de foame

Aproximativ 200.000 de locuitori ai orașului Deir Ezzor se confruntă cu foametea, în timp ce orașul este sub asediul celor două forțe armate. Atenția publică este îndreptată mai mult spre oraşul Madaya, controlat de rebeli şi înconjurat de trupele regimului Assad în apropiere de capitala Damasc, dar ONU şi organizaţiile umanitare atrag atenţia asupra situaţiei similare din Deir Ezzor.

Orașul, odată bogat în resurse petroliere, a fost transformat într-un loc greu de supraviețuit. Din cauza lipsei de alimente, și un ceai este greu de preparat. Oamenii trăiesc cu pâine și apă și chiar și pentru aceste alimente de bază trebuie să aștepte. Alimentarea cu apă este întreruptă în multe zone și acolo unde este disponibilă, câteva ore pe zi, nu este potabilă. În plus, oraşul nu mai are acces la energie electrică de peste zece luni. Există doar puţină energie pentru generatoare şi pompele de apă.

Avertismentul ONU

ONU a avertizat săptămâna trecută că în Deir Ezzor condiţiile de supravieţuire sunt din ce în mai scăzute, elevii lipsind, în mod frecvent de la cursuri, din cauza malnutriţiei. Singurul spital pentru civili din zonă necesită medicamente şi echipamente medicale, dar şi personal. Potrivit ONU care citează rapoarte neconfirmate, au fost înregistrate 20 de cazuri de deces din cauza foametei, dar un purtător de cuvânt al Observatorului Dreptate pentru Viaţă din Deir Ezzor, Ali al-Rahbi, susţine că este vorba despre 27 astfel de cazuri, citează Mediafax.  

Locuitorii orașului au devenit scuturi împotriva atacurilor ISIS. Guvernul sirian ia mai mulți bani de la localnici pentru alimente și mite uriașe pentru a-i lăsa să părăsească orașul, astfel că mulți locuitori se întreabă dacă nu ar fi mai bine să vină ISIS în oraș. 

"Barba mea este acum lungă, iar stomacul meu, gol"

Karam Alhamad, un locuitor din Deir Ezzor care a a scăpat în septembrie din oraş, îşi aminteşte că tatăl său i-a spus, înainte de a-şi părăsi părinţii, următoarele: "Barba mea este acum lungă, iar stomacul meu, gol. Lasă-i (pe militanţii SI) să vină, dacă asta va aduce mai multe alimente în oraş". I-au trebuit şase luni pentru a găsi pe cineva care să-i facă rost de un permis de părăsire a oraşului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News