"Dacă vreți să cunoașteti ceva inedit, mergeți să vedeți trovanţii din Buzău, ziși și "Babele de la Ulmet".
Și eu m-am întrebat ce naiba sunt aia trovanţi, și după multe articole citite am înțeles că bolovanii ăștia uriaşi, cu forme ciudate, sunt depozite de nisip și straficații de gresii cimentate care au fost modelate în timp de ploi, vânt, zăpezi. Mult timp însemnând muuult timp. S-ar fi format pe fundul unei mări preistorice acum 6 milioane de ani (spun unii), 13 (spun alții).
Sunt şi multe poveşti fantastice ţesute în jurul lor, dar cum nu mă pasionează tocmai lumea duhurilor, rămân cu picioarele pe pământ şi la explicația asta științifică. Acestea fiind spuse, m-am hotărât ieri să merg să le văd.
Şi cum și voi o s-o faceți, bănuiesc, că-i aproape de noi și putem face drumul ăsta dus întors într-o zi, vă dau niște ponturi despre ce-am găsit acolo", a scris Ramona Păuleanu pe Facebook.
Destinaţia finală, identificată pe... o coală A4: Atât au putut
"Am plecat dimineață pe la 8.30 din București cu destinația Bozioru, comuna din care face parte Ulmet.
Google Maps ne-a dus prin Urlați, cică era cel mai rapid traseu, dar n-a fost o idee deloc bună. Sunt porțiuni mari de drum neasfaltat, prin pădure, urcuş, dificil de parcurs cu mașină cu garda joasa, dar am mers mai departe, n-am avut încotro.
Alții spun că e mai bine să o iei pe la Măgura, de unde faci dreapta spre Parscov și apoi urmărești indicatoarele spre Bozioru. N-am idee dacă drumul este mai bun.
Noi am greșit drumul de câteva ori, penultima dată pentru că ne arăta la un moment dat să alegem un drum din dreapta, care cobora, dar nişte localnici ne-au spus că este încă și mai rău decât cel din stânga, aşa că am mers pe ăsta din urmă.
Dacă întâmpinați aceleași probleme, niște indicații de la localnici sunt mai de folos.
Iar ultima dată ne-am încurcat pentru că GPS-ul ne spunea să trecem de parcarea unde, de fapt, era sfârșitul drumului cu mașina și începutul celui la pas. Am întrebat iarăși pe cineva și ne-am făcut cruce că nu sunt mai multe indicatoare spre destinația asta. Nu de alta, dar mai face parte, am citit, și din patrimoniul UNESCO.
De fapt, cam aşa arăta unul dintre indicatoare, când ne-am rătăcit. O coală A4 pe care vezi ce scrie doar dacă ești pe jos şi în dreptul ei, nu se vede nimic de la distanţă. Atât au putut. O coală A4.
De drumuri, ce sa mai zic, mai mare rușinea că n-ai putut face accesibil traseul ăsta, ca autoritate locală, când asta ar fi trebuit să fie prioritatea și mândria ta, sa încurajezi oamenii să vină să-ţi vadă comorile, să-ți promovezi avuţiile. Vorbe în vânt, nu?", a mai precizat vedeta.
Avertisment pentru cei care vin cu copii
"Până la urmă, ne-am dat seama că am ajuns la parcarea unde trebuie să lași masina și să pornești pe jos. Vă va atrage atenția.
În dreapta e un magazin sătesc. Puteți lua apă de acolo, pe traseu găsiți o fântână pe care scrie că apa e potabilă, eu am băut, dar cu emoții. Și mai bine ar fi să scăpați de povara vezicii înainte să porniți..
Mai sus, într-adevăr, există o toaletă ecologică, dacă prin ecologic înțelegeți natura mamă, dar n-aţi vrea să intraţi acolo și mai ales să lăsați, ca alte animale bipede. hârtii, șervețele și altele. Se va vedea din drum, nu trebuie să o căutați să vă convingeți.
Am trecut și de partea asta, se urcă pe drum cam 20 de minute, n-am stat exact să văd cât am făcut, dar e obositor pentru cei care nu au condiție fizică sau copii prea mici, dar vă descurcaţi până la urmă, nu e atât de rău. Important e să aveți ceva pe cap dacă e vară, te cam bate soarele.
Chiar înainte să intri pe traseu şi să vezi trovanţii este un punct de taxare. 10 lei adultul și 5 lei copilul (cred că peste 10 ani), nu am fost chiar aşa de atentă pentru că se achită taxa doar în week-end, nu și în cursul săptămânii.
(...) Pentru o zi de vineri, erau destul de mulți vizitatori, înțeleg însă că sâmbăta și duminica vin cam toți, aşa că dacă puteți, vă recomand să veniți în cursul săptămânii. Am văzut și copii pe acolo, păreau fascinați de pietrele astea uriașe. V-as spune și eu, dacă nu vedeți mesajul de atenționare de acolo, să nu îi lăsați să se urce pe ei, la fel cum se recomandă, de altfel, tuturor. Stabilitatea lor poate sa fie imprevizibila, nu vrei să riști să o iei la vale cu ei cu tot, că nu se știe niciodată când e momentul ăla fatidic.
Ah, și nu uitați încălțămintea adecvată. Suntem totuși prin pădure, la urcuș, tenișii nu cred că sunt tocmai cea mai bună alegere", a concluzionat Ramona Păuleanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
