„Să reducem motoarele. Să reducem zgomotul și agitația. Mai puțin Netflix! Mai puțin social media.
Dacă tot vrei să asculți muzică, de ce să nu încerci mai multă muzică religioasă în această perioadă? Pe internet găsești numeroase înregistrări cu cântări din tradiția răsăriteană de la mănăstirile românești sau din Muntele Athos (ex: Prohodul Domnului).
Dacă nu ai reușit să te abții de la carne în Post, poți încerca măcar în Săptămâna Mare. Sau poți încerca doar o zi cu pâine și apă. Spovedește-te bine.
În Săptămâna Mare apar slujbe care se celebrează o singură dată pe an: în Joia Mare (Lectura celor 12 evanghelii), în Vinerea Mare (Prohodul Domnului), și apoi, desigur, Utrenia Învierii, în noaptea de sâmbătă spre duminică.
Făcând toate acestea, vei putea să trăiești mai puternic bucuria Învierii Mântuitorului. O Săptămână Mare binecuvântată vă doresc!”, a scris Daniel Buzdugan pe contul său de Facebook.
Cum l-a ajutat Arsenie Boca pe Daniel Buzdugan
Aacesta a povestit, într-un mesaj publicat în urmă cu câțiva ani pe contul său de Facebook, cum, după ce a vizitat mormântul lui Arsenie Boca, a alunecat pe gresia udă din baie şi a căzut, izbindu-şi capul de cadă.
Redăm în continuare întreaga întâmplare povestită de Daniel Buzdugan pe contul său de Facebook: „Am să vă povestesc azi despre o întâmplare, ce a avut loc la câteva ore după ce am fost la Arsenie Boca. Era chiar in ziua de Sf. Ion, o zi geroasă -25 de grade. Fiind foarte frig, la Mănăstirea Prislop nu era prea multă lume. Drumul mi s-a părut de basm. M-am închinat, m-am plimbat şi apoi m-am întors la superbul conac Archia, de lângă Deva, unde eram cazat. Seara am ieşit să alerg. Am alergat vreo 14 km pe o vreme cumplită, şi eram foarte fericit că am rezistat. Nimic nu prevestea nenorocirea prin care era să trec.... Se făcuse ora 01.00 şi m-am dus să fac un duş. N-am apucat să intru în cadă pentru că am alunecat pe gresia care era udă. Am căzut din picioare la pământ într-o fracţiune de secunda. În cădere m-am izbit cu capul de cadă şi apoi de gresie. Am ameţit şi am început să văd negru în faţa ochilor, am realizat că ăsta poate fi finalul... Simţeam cum mă lasă puterile. Mă luase frica. Frica de moarte, şi pentru că nu eram pregătit pentru ce va urma.
Am început să mă rog încontinuu: «Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul, robul tău Daniel», şi «Sfinte Părinte Arsenie Boca, roagă-te pentru mine», până mi-am revenit cât de cât. Nu-mi venea să cred ce mi se întâmplase şi mai ales cât de rapid a fost totul, fulgerător. După un timp am realizat că mâna dreaptă parcă nu mai exista. Îmi sărise din umăr şi nu mai puteam s-o bag înapoi, n-o mai puteam mişca. Eram speriat să nu fac gangrenă şi să se ajungă la amputare.... Apoi au venit cei de la 112, iar la Spitalul Judeţean din Deva mi-au băgat mâna în umărul care era făcut praf. Am ajuns la Bucureşti unde a urmat o operaţie de 5 ore, cu cui de titan, ca să fie treaba bună. În fine, trec peste durere, lunile grele de recuperare şi peste sperietură şi vreau să vă spun că perioada aceea a fost una foarte benefică sufletului meu, m-am întors la Dumnezeu, am fost mai aproape de El, m-am regăsit, mergând aproape în fiecare seară la biserică, la Patriarhie sau la Mănăstirea Radu Vodă. A fost o perioadă în care am fost foarte optimist şi asta m-a ajutat mult, să trec foarte uşor peste acest necaz. Dacă nu nădăjduiam în Dumnezeu aş fi fost deprimat, dezamăgit de viaţă, nervos, frustrat ş.a.m.d. Credinţa în Dumnezeu ne dă linişte sufletească în orice împrejurime ne-am afla. Da, da, chiar în orice împrejurare. Suferinţele prin care trecem, inevitabil se întâmplă cu un rost. Mi-am dat seama că nu întâmplător am păţit chestia asta la câteva ore de la prima mea vizită la mormântul părintelui Arsenie Boca".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
