Anton Uncu a murit în 1998, iar Mihai Creangă s-a stins ieri, 25 decembrie 2019. Petre Mihai Băcanu își amintește, pentru DCNews, cum au pus la cale tipărirea ziarului, cum au fost arestați, clipele grele ale detenției și momentul eliberării miraculoase, în 22 decembrie 1989. Operațiunea ”R” a fost considerată cea mai spectaculoasă realizarea a Securității.
”Mi-a venit ideea să-l tipărim electronic, spune Petre Mihai Băcanu. Am vorbit cu Ștefan Niculescu Maier, care lucra la un institut de calcul. Ca să-l culegem pe frânturi, la linotip, cum propusese maistrul tipograf Chivoiu, nu se mai putea. Arsese depozitul de sfoară de la Casa Scânteii și Securitatea băgase oameni peste tot. Dar și cu imprimanta era o problemă. Securitatea avea înregistrate toate defectele imprimantelor, te găsea imediat, cum găsea și mașinile de scris. Așa că ne blocasem. Apare, însă, Chivoiu și ne spune că a găsit o soluție. La zețărie se lucra și cu litere culese cu mâna, pentru tabele sau alte chestiuni. După tipărire, ar fi trebuit împărțite, din nou, în căsuțele lor de lemn. Dar ăștia nu-și mai băteau capul, le aruncau într-o ladă. Deci, am găsit litere. Două luni ne-a luat să le punem pe căprării: corp 8 la corp 8, aldine la aldine etc.
Un comunist i-a spus: din astea aveam și noi, în ilegalitate
Pe atunci se obișnuia să se ducă în redacții câte un set de ziare, din tipografie. Chivoiu ascundea literele în cutii de chibrituri și strecura cutia în setul de ziare, după care venea în redacție: v-am adus niște ziare! Nimeni nu observa cutia de chibrituri. Am închiriat apoi un apartament, de la o doamnă care nu îl folosea. Și la un atelier, al unui cunoscut, am făcut o matriță după un model al unei mașini de tipărit tip Boston. În timp ce lucra la matriță, a fost vizitat de un pensionar, ilegalist, adică de un fost activist comunist înainte de 1947. Ăla a văzut matrița și zice: din astea aveam și noi, în ilegalitate. Dar nu s-a prins, nici el, nici meșterul la ce ne trebuia matrița. Astăzi, aceasta se află la muzeu, în Washington. Ne-a fost greu să o reglăm, dar am reușit. Apoi, ne-am dat seama că nu avem suficiente litere să tipărim față-verso. Așa că am tipărit prima față, vreo mie de exemplare, apoi ne-am oprit să aranjăm literele pentru fața a doua. Nu apucasem să o scriem. Când ne-au prins, Securitatea era înebunită: unde sunt manuscrisele pentru fața a doua?”, își amintește Petre Mihai Băcanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
