Într-un interviu exclusiv pentru DC News, scriitorul și publicistul Dan Ciachir a vorbit despre importanța și solemnitatea mesei de Crăciun, dar și despre modul în care oamenii ar trebui să se comporte în această perioadă:
„Astăzi, Crăciunul a degenerat într-o activitate comercială, de 60-70 de ani. Nimeni nu se mai duce la Biserică, nu mai ține post, își fac cadouri, beau, mănâncă, ceea ce e îndreptățit. Nimeni nu zice să nu mănânci de Crăciun, dimpotrivă, masa trebuie să fie bogată pentru că vine la capătul unui post de 40 de zile. Este și un prilej de a ajuta pe alții, de a-i invita la masă. E o sărbătoare care unifică, mai ales familie. E un păcat să fi certat cu cineva în zilele de Crăciun. Acest lucru se vede și în proza lui Creangă, în satul moldovenesc de acum 150-200 de ani. Și așezatul la masă, și petrecerea, decentă, cu vin, cu cozonac, fac parte din această bucurie. După Înviere, Iisus a spus: Bucurați-vă!“, a punctat Dan Ciachir.
Creștinismul înseamnă și sărbătorirea materială, cu mese bogate
„Creștinismul nu este o tentativă de a deșertifica omul, ci de bucurie. Ideea de a primi pe alții și de a te bucura cu ei la masă, nu e greșită. Dar, în Occident, oamenii au uitat de sărbătoare și a fost transformată în distracție și plăcere, iar Dumnezeu a dat un semn, ați văzut ce a fost la Notre Dame. Obiceiurile înseamnă și sărbătorirea materială, și partea materială a lumii tot Dumnezeu a făcut-o, nu a făcut doar pe cea spirituală. Literatura așa arată. La Pușkin găsim un lucru și mai frumos, boierii și țărani sărbătoresc la fel un Crăciun sau un Paște. Sărbătoarea unifică și egalizează, înalță. Nu face egal pe țăran cu boierul, dar sărbătoarea este pentru toți, e o elită la îndemâna tuturor. Cum a spus un călugăr: Când va veni sfârșitul lumii? Când se va șterge poteca de la om la om.
Încă din 1936, Vasile Băncilă a publicat un eseu, Declinul sărbătorii, totuși, apropierea, care se mai păstrează la noi, majoritatea oamenilor care sărbătoresc au ținutu postul acesta, care a fost și mai ușor, a avut 12 dezlegări la pește. Este bucuria de a sărbători. Aceste trei zile sunt de bucurie, nu mai sunt comune. Este ideea de a da și altora, de a da, de a împărți, de a te gândi și la cei morți din familie. După Ignat nu se fac parastase până la Bobotează pentru că e un eveniment al bucuriei. La fel și în săptămâna luminată. Obiceiurile sunt mai mult etice sau morale, nu te cerți, nu înjuri, primești musafiri în casă, acesta e spiritul sărbătorii, mai ales după o perioadă de asceză“, a conchis scriitorul Dan Ciachir.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
