Săptămâna aceasta au fost raportate lupte atipic de intense în mai multe părţi din estul Ucrainei, iar ruşii şi ucrainenii au oferit versiuni complet diferite ale evenimentelor. Au fost raportate şi conflicte între mercenarii ruşi din Grupul Wagner şi trupele regulate ale Rusiei. Ce înseamnă toate acestea? Contraofensiva ucraineană a început.
Într-o săptămână care cuprinde şi a 79-a aniversare a Debarcărilor din Normandia, ar trebui să remarcăm şi numeroasele moduri în care actuala acţiune militară nu seamănă şi probabil nici nu va semăna cu ele. Poate că la un moment dat vor exista multe trupe ucrainene concentrate într-un singur punct, suferind pierderi grele - sau poate că nu.
Poate că va exista o reacţie militară rusească energică şi coordonată - sau poate că acel răspuns va aduce mai mult cu cel de marţi, când un baraj aflat sub controlul direct al ruşilor s-a prăbuşit, inundând sudul Ucrainei. Şi nici nu a fost unicul dezastru: o serie de inundaţii mai mici produse de mâna omului au afectat în ultimele câteva zile şi alte teritorii ocupate de ruşi.
Obiectivele Ucrainei nu sunt pur militare
Această contraofensivă va arăta diferit şi de filmele artistice despre Normandia, întrucât obiectivele Ucrainei nu sunt pur militare. Da, trupele ucrainene testează apărarea ruşilor în diverse puncte de pe linia de 1.000 de kilometri a frontului. Da, ucrainenii sunt implicaţi în "operaţiuni de modelare" [operaţiuni de diversiune şi pregătire menite să înlesnească ulterior o operaţiune decisivă - n.trad.], lovind depozite de muniţie şi alte ţinte din spatele liniilor ruseşti.
Da, Ucraina vrea să-şi recupereze teritoriile pierdute începând din februarie 2022, ca şi cele pierdute după 2014. Da, ştim că ucrainenii sunt capabili să o facă, fiindcă au mai făcut-o deja. Au alungat ruşii prin luptă din nordul Ucrainei chiar la începutul războiului. Au recucerit în septembrie părţile ocupate de ruşi din districtul Harkov, iar două luni mai târziu au recuperat oraşul Herson.
Dar, pe lângă faptul că şi-au recuperat teritorii, ei poartă şi un soi de operaţiuni de modelare psihologică: ei trebuie să convingă elita Rusiei că războiul e o greşeală şi că Rusia nu-l poate câştiga - nici pe termen scurt, nici pe termen lung, scrie Rador, citând The Atlantic. În acest scop, ei caută să-i convingă şi pe ruşii de rând că nu sunt în siguranţă, aşa cum se cred, că războiul e mai aproape decât credeau de propriile lor case şi că preşedintele Vladimir Putin nu e atât de înţelept cum şi-l imaginează ei. Iar ucrainenii sunt obligaţi să facă toate acestea fără o invazie autentică în Rusia, fără să ocupe Moscova, fără o capitulare spectaculoasă în Piaţa Roşie.
Ruşii anti-Putin, parte a acestei bătălii
Ruşii anti-Putin care luptă pe teritoriul Rusiei sunt parte a acestei bătălii, scrie Rador, citând The Atlantic. Acest grup, care pare să conţină unii extremişti ruşi autentici, unii opozanţi autentici ai lui Putin (dar care pot să includă şi ucraineni care se dau drept extremişti ruşi sau opozanţi ai lui Putin), are cu adevărat un scop militar. Aceste incursiuni pot neutraliza zona imediat învecinată graniţei, pot distrage trupe ruse de la bătălii mai importante. Liderii grupului par să fi ucis un ofiţer rus important şi se spune că ar fi luat prizonieri.
Dar ei, concomitent, participă şi la un alt joc. După cum a declarat unul dintre membri (poreclit "Caesar") pentru The New York Times, ei vor să ofere "poporului rus o demonstraţie cum că e posibil să creezi o rezistenţă şi să lupţi contra regimului Putin din interiorul Rusiei". Prin însăşi existenţa lor, ei dovedesc că apatia nu e obligatorie, că naţiunea rusă nu e unită şi că nimeni nu este în siguranţă din simplul motiv că trăieşte în interiorul Rusiei.
Dronele de la Moscova ar putea avea acelaşi efect. Nu ştiu cine le-a lansat: forţe speciale ucrainene, sabotori ruşi sau forţe speciale ucrainene dându-se drept sabotori ruşi. Dar efectul e acelaşi: le demonstrează moscoviţilor că nimeni nu e intangibil, nici măcar cei care locuiesc în Kremlin. Poate că acest lucru nu-i va determina pe ruşi să "creeze rezistenţă şi să lupte contra regimului Putin", dar poate că îi va convinge să înceapă să se gândească la ce ar putea urma.
Prigojin: Mai avem două luni până la plutoanele de execuţie
Şi, da, e limpede că unii chiar se gândesc la ce va urma. Deşi nu se cunoaşte vreo dovadă că Ievgheni Prigojin, şeful mercenarilor Wagner, încearcă efectiv să-l lichideze pe Putin, el pare totuşi că e parte a competiţiei care vrea să-l înlocuiască, în cazul în care s-ar întâmpla ca preşedintele rus să cadă accidental de la fereastră.
Cu ocazia unui interviu acordat luni, Prigojin a râs de luxul în care trăieşte fiica ministrului apărării Serghei Şoigu, a insinuat că Şoigu însuşi e leneş şi a descris cum şeful statului major are "toane paranoice, urlând şi guiţând la oricine se află lângă el". El a declarat că mai avem "două luni până la plutoanele de execuţie" - adică plutoane care îi vor lichida pe aceşti conducători degeneraţi. Un ofiţer rus care afirmă că a fost capturat şi interogat de Wagner a publicat un comunicat în care îi acuză pe oamenii lui Prigojin că ameninţă şi umilesc soldaţi ruşi. La rându-i, Prigojin acuză armata rusă regulată că a tras asupra mercenarilor şi le-a lăsat în cale mine pentru a le obstrucţiona mişcarea.
În acest context, nu numai distrugerea barajului mare de pe Nipru, ci şi a altor baraje şi căi navigabile de pe tot cuprinsul Ucrainei ocupate, trebuie să aibă un scop clar. Inundaţiile generează haos, forţând statul ucrainean să se ocupe de sinistraţi. Aceste incidente plasează pe neaşteptate mari volume de apă între forţele ucrainene şi cele ruse, făcând imposibilă deplasarea armamentului greu. Aceste acţiuni transmit totodată şi un mesaj psihologic: vom face orice - orice! - pentru a vă opri. Nu ne pasă de imaginea noastră. Nu ne pasă cine suferă. Există informaţii confirmate cum că regimul rus de ocupaţie nu salvează localnicii surprinşi de ape pe acoperişuri, iar armata rusă îi bombardează pe salvatori. Ucrainenii afirmă că s-au înecat şi soldaţi ruşi. Iar unei armate dispuse să piardă zeci de mii de oameni în bătălia inutilă de nouă luni pentru Bahmut e improbabil să-i pese.
Amintiţi-vă că toate acestea - operaţiunile psihologice stranii, barajul detonat, certurile interne între luptătorii ruşi - au avut loc înainte ca cineva să fi întrezărit măcar acele brigăzi ucrainene instruite şi echipate de Occident care ar trebui să conducă ofensiva. Ministrul rus al apărării anunţa marţi cu mare pompă că ar fi distrus o parte din acel echipament, inclusiv un tanc german Leopard 2. Câteva ore mai târziu bloggerii ruşi au examinat clipurile armatei ruse. Din nefericire pentru ea, obiectele distruse par fi nu tancuri Leopard, ci tractoare. Viitoarele ştiri provenite de la acest minister rus ar trebui tratate cu prudenţă.
Viitoarele ştiri provenite din orice sursă ar trebui tratate cu prudenţă. Ce putem vedea noi nu e "ceaţa războiului" în sensul ei clasic; e în schimb un soi de tornadă, un vârtej imens de revendicări şi contra-revendicări, de lozinci şi contra-lozinci, de bătălii reale care nu ajung pe ecranele TV şi bătălii false desfăşurate sub obiectivul camerei.
Debarcările din Normandia au fost urmate de o înaintare anevoioasă şi sângeroasă a aliaţilor prin Franţa, pe care nimeni de peste ocean n-a urmărit-o în timp real. Certitudinea că ziua debarcării a fost un punct de cotitură în război nu a apărut decât ulterior, în retrospectivă. Actuala contraofensivă ucraineană este, deocamdată, dezamăgitoare pentru amatorii de drame panoramice, reconstituiri de bătălii istorice şi poveşti eroice. Acestea ar putea veni - sau nu - mai târziu. Între timp, amintiţi-vă că scopul real al contraofensivei nu este divertismentul vostru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
