Numai în 2014, ICR a iniţiat, organizat şi a participat la peste 900 de proiecte. Într-o declaraţie acordată joi Agerpes, preşedintele ICR, Radu Boroianu, şi vicepreşedintele instituţiei, Liviu Jicman, au vorbit despre necesitatea creării unei instituţii de cultură independente, despre modelul după care sunt create celelalte institute din afara ţării, ca şi despre subordonare şi de necesitatea coerenţei instituţionale.
Radu Boroianu: Am început constituirea unei noi propuneri legislative
'Bineînţeles că m-am interesat dacă cineva avusese ideea de a face vreodată din această instituţie o instituţie de carieră, pentru că numai formula de construcţie a unei instituţii de carieră este cea care poate să conţină germenele ei de permanenţă. Pentru că acestea sunt singurele instituţii care durează, a căror arhitectură, a căror construcţie este foarte solidă în materie de diplomaţie culturală publică, cu un azimut special către reprezentanţele din străinatate. Aici a fost surpriza mea negativă faţă de toţi cei care, persoane foarte inteligente şi dedicate fenomenului cultural românesc fiind, chiar dacă în etape diferite sau cu implicări distincte, nu au avut niciun fel de reacţie. Cu alte cuvinte, instituţia era creată aluvionar, în funcţie de cei care o conduseseră într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, în forme care nu-şi puteau da mâna una celeilalte, prin copierea unora dintre structurile ministerelor de externe mai mult decât pe cele ale unor alte institute culturale, cu tradiţie. Încetul cu încetul, această opinie s-a conturat şi m-a condus spre necesitate unei forme de reorganizare', afirmă Boroianu.
El spune că, în urma consultării cu echipa de conducere şi cu colaboratorii din afara ICR, a decis 'formele de constituire a unei strategii multianuale şi, în acelaşi timp, forma unei legislaţii înnoite'.
În opinia preşedintelui ICR, 'disciplina prezentării în afară a unei ţări se subscrie acestui statut diplomatic care este formulat în toate ţările UE în termenii anumitor criterii de reprezentare', dar aceasta nu presupune ca 'MAE să se ocupe de bugetarea administrativă a reprezentanţelor din străinătate, timp în care ICR să răspundă doar de bugetarea proiectelor'.
'Acest lucru este o vulnerabilitate, aduce cu sine o lipsă de coerenţă. Ministerul de externe are un alt tip de reprezentare, prin diplomaţie clasică, a intereselor ţării noastre, un tip de reprezentare care nu întotdeauna se bucură de libertatea de care trebuie să se bucure diplomaţia culturală. De asemenea, bugetul instituţiei aparţine bugetului de stat, cu toate că, din punct de vedere organizatoric, instituţia este subsumată, şi repet cuvântul - subsumată, autorităţii Senatului. Aici apare, dacă vreţi, un conflict de natură constituţională pentru că, în principiu, toate instituţiile statului se află sub un control parlamentar, dar el nu este pus numai în atenţia unei comisii parlamentare, iar comisiile parlamentare au ca vocaţie nu atât conducerea directă sau subordonarea instituţiilor, cât aspectul consultativ. Repet, conform Constituţiei', a menţionat acesta.
Radu Boroianu consideră că această 'subordonare' nu face decât să 'şubrezească instituţia, să o facă să nu aibă puterea necesară pentru a constitui acest pilon avansat al diplomaţiei româneşti care ar trebui să fie diplomaţia culturală. Drept pentru care am început constituirea unei noi propuneri legislative, care se apropie de finalul ei. (...) Această propunere o vom supune atenţiei tuturor instituţiilor abilitate ale statului: Parlamentul, Preşedinţia României, Guvernul şi aşa mai departe', a mai spus vicepreşedintele ICR.
Care sunt principiile urmărite prin propunerea de amendare a legii de funcţionare a ICR
La rândul său, vicepreşedintele ICR, Liviu Jicman, consideră că 'sunt câteva principii urmărite prin propunerea de amendare a legii de funcţionare a ICR': toţi cei care lucrează pentru această instituţie, fie că o fac în centrala de la Bucureşti, fie că o fac în reprezentanţele din străinătate, să fie angajaţii ICR, mecanismul de desemnare a conducerii ICR trebuie să ofere stabilitate şi continuitate instituţiei, cu responsabilităţi bine definite ale managementului ICR, precum şi o reală autonomie faţă de factorul politic, în afara suspiciunilor de numiri politice sau pe algoritm politic, autonomie care sa fie credibilă şi recunoscută de publicul larg, coordonarea făcându-se doar din perspectiva politicilor publice cu instituţiile centrale cu atribuţii in domeniu". De asemenea, Liviu Jicman susține că important este ca ICR să aibă un buget stabil şi perspectiva dezvoltării permanente a reţelei instituției culturale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
