„Din orice carte în care se predă tehnica structurii unui scenariu afli că unul din principiile de bază este ca personajul principal să termine povestea schimbat, diferit de cum a intrat în ea. Fie câștigă ceva, fie realizează ceva despre sine (și asta atrage schimbarea), fie evenimente externe sunt de natură să-l schimbe fundamental. Dacă te uiți la Hamlet, la Tartuffe, la Malvolio, Antigona, Oedip, Jimmy Porter, Raskolnikov, Karamazovii sau Jean Valjean observi aceeași paradigmă a schimbării. Și, de fapt, această regulă de scriere mimează viața, pentru că în marea lor majoritate oamenii se schimbă confruntați cu evenimente decisive din viețile lor.
Incendiul de la Colectiv, dincolo de o sumă groaznică de tragedii personale care au șocat o nație, ar fi trebuit să aducă o perspectivă nouă asupra siguranței spațiilor publice. Doar că în cazul celor responsabili de redesenarea și repararea condițiilor de siguranță nu s-a produs nicio schimbare. Politicieni sau funcționari publici din diversele instituții care se ocupă de norme de protecție, siguranță etc., n-au făcut nimic. Pentru că, cel mai probabil, nu au simțit nimic decât un mare disconfort că s-a întâmplat o nenorocire care le poate afecta parcursul. Nimic altceva. Un minim exercițiu de substituție sau de empatie cu victimele sau cu rudele lor ar trebui să fie suficient imbold pentru declanșarea unor schimbări reale la nivelul siguranței publice. La noi? Nimic. Totul merge cum era, doar că se încearcă fentarea legislației într-um nod mai creativ. Suntem bolnavi de indolență, dar mai ales de incapacitatea de ne gândi la celălalt. Iar asta se vede și când parcăm și când dăm din coate ca să obținem ceva și când căutăm vinovății în orice altă parte decât în curtea noastră. Mai grav este că pe copiii noștri îi învățăm că viața e o junglă în care trebuie să supravițuiască cel mai puternic și mai șmecher, nu că e o junglă în care trebuie să ai grijă de cel de lângă tine și să faci echipă cu el în speranța că va fi mai ușor de străbătut așa”, a scris, luni, pe Facebook, Tudor Chirilă.
„Oricât de măreț și inconfortabil ar suna...”
„Am totuși speranța că o parte însemnată din populație a înțeles (din păcate cu prețul unei tragedii nedorite) că putrefacția morală în care se complace clasa noastră politică și cei care beneficiază în mod direct sau indirect din relația cu ea este cauza principală a condițiilor în care se trăiește în țara asta. Pe de altă parte, dacă e să fim corecți, trebuie să ne asumăm că schimbarea începe de la noi (oricât de măreț și inconfortabil ar suna) de la momentul în care refuzi să lași cinci lei portarului de la spital "ca să te parcheze" sau de la momentul în care nu ne mai lăsăm mașina pe trecerea de pietoni chiar dacă mergem să cerem schimbarea în Piața Victoriei”, a transmis Tudor Chirilă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
