Cercetătorii au descoperit tipuri de cristale nemaivăzute până acum, ascunse în granule minuscule de praf de meteorit perfect conservat. Praful a fost lăsat în urmă de o piatră spațială masivă care a explodat deasupra orașului Celeabinsk, Rusia, în urmă cu nouă ani.
La 15 februarie 2013, un asteroid cu o dimensiune de 18 metri și o greutate de 12.125 de tone (11.000 de tone metrice) a intrat în atmosfera Pământului cu aproximativ 41.600 mph (66.950 km/h).
Din fericire, meteorul a explodat la aproximativ 14,5 mile (23,3 kilometri) deasupra orașului Celeabinsk din sudul Rusiei, împrăștiind zona înconjurătoare cu meteoriți minusculi și evitând o colosală coliziune cu suprafața.
Experții de la acea vreme au descris evenimentul ca un semnal de alarmă major cu privire la pericolele pe care asteroizii le prezintă pentru planetă.
Explozie de 30 de ori mai mare decât cea de la Hiroshima
Explozia de meteoriți din Celeabinsk a fost cea mai mare de acest gen care a avut loc în atmosfera Pământului de la evenimentul Tunguska din 1908. A explodat cu o forță de 30 de ori mai mare decât bomba atomică care a zguduit Hiroshima, potrivit NASA.
Imaginile video ale evenimentului au arătat roca spațială arzând într-un fulger de lumină care a fost pentru scurt timp mai strălucitor decât Soarele, înainte de a crea un puternic boom sonic care a spart sticla, a deteriorat clădiri și a rănit aproximativ 1.200 de oameni din orașul Celeabinsk, potrivit Live Science's.
Rămășițele meteoritului au fost analizate de cercetători
Într-un nou studiu, cercetătorii au analizat câteva dintre fragmentele minuscule de rocă spațială care au rămas în urmă după explozia meteorului, cunoscute sub numele de praf de meteorit. În mod normal, meteorii produc o cantitate mică de praf pe măsură ce ard, dar boabele minuscule sunt pierdute de oamenii de știință deoarece sunt fie prea mici pentru a le găsi, fie împrăștiate de vânt, cad în apă sau sunt contaminate de mediu.
Cu toate acestea, după ce meteorul a explodat, un val masiv de praf a atârnat în atmosferă timp de mai bine de patru zile înainte de a ploua, potrivit NASA.
Și, din fericire, straturile de zăpadă care au căzut cu puțin timp înainte și după eveniment au prins și au păstrat câteva mostre de praf până când oamenii de știință le-au putut recolta.
Cercetătorii au dat peste noile tipuri de cristale în timp ce examinau praful de la meteorit
Una dintre aceste structuri minuscule, care era doar suficient de mare pentru a fi văzută la microscop, a fost din întâmplare privită prin ocular. Dacă ar fi fost vorba de altă particulă, echipa probabil ar fi ratat descoperirea, potrivit Sci-News.
După ce au analizat praful cu microscoape electronice mai puternice, cercetătorii au găsit multe cristale pe care le-au examinat în detaliu.
Cu toate acestea, chiar și atunci, „găsirea cristalelor folosind un microscop electronic a fost destul de dificilă din cauza dimensiunilor lor mici”, au scris cercetătorii în lucrarea lor, care a fost publicată pe 7 mai în The European Physical Journal Plus.
Noile cristale au venit în două forme distincte; cochilii și tije hexagonale cvasi-sferice sau „aproape sferice”, ambele fiind „particularități morfologice unice”, au scris cercetătorii în studiu.
O analiză ulterioară folosind raze X a arătat că cristalele erau făcute din straturi de grafit - o formă de carbon formată din foi de atomi suprapuse.
Echipa bănuiește că cristalele s-au format în condițiile de temperatură înaltă și de înaltă presiune create de destrămarea meteorului, deși mecanismul exact este încă neclar. În viitor, oamenii de știință speră să urmărească alte mostre de praf de meteorit din alte roci spațiale pentru a vedea dacă aceste cristale sunt un produs secundar obișnuit al spargerii meteoriților sau sunt unice pentru explozia de la Celeabinsk, conform Science Alert.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
