Cercetătorii de la Universitatea din Arizona din SUA cred că au rezolvat misterul legat de apariția molarilor de minte abia la maturitate.
„Unul dintre misterele dezvoltării biologice umane este modul în care a apărut sincronia precisă între apariția molară și istoria vieții și modul în care este reglementată”, spune antropologul și autorul principal, Halszka Glowacka.
Cu asistența lui Gary Schwartz, paleoantropolog la Institutul de Origini Umane al Universității din Arizona, Glowacka a indexat diferite cranii pentru a compara dezvoltarea lor.
Transformând oasele și dinții a 21 de specii de primate în modele 3D, cercetătorii au reușit să afle că sincronizarea molarilor are mult de-a face cu echilibrul delicat al biomecanicii din craniile noastre aflate în creștere.
Formele adulte ale dinților pe care le folosim pentru a mesteca mâncarea apar de obicei din gingiile noastre în trei etape, la 6, 12 și 18 ani.
La alte primate molarii de minte apar mai devreme
Totuși, altor primate le apar molarii de minte mai devreme. Astfel, cimpanzeul (Pan troglodytes) își obține molarii la 3, 6 și 12 ani, babuinului galben (Papio cynocephalus) îi apar ultimii molari până la vârsta de șapte ani, iar macacului resus (Macaca mulatta) până la șase ani.
Un factor important care constrânge momentul când pot apărea dinții este spațiul. Dacă maxilarul nu este suficient de mare pentru o coroană dentară de dimensiuni adulte, nu există posibilitatea să fie forțat.
Măselele de minte reprezintă o problemă majoră pentru specia noastră. Dar acest lucru nu explică de ce apar atât de târziu în viața noastră sau de ce par să provoace tot mai multe probleme.
Dimensiunile maxialrului restrâng posibilitatea de apariția e molarilor de minte
„Se pare că fălcile noastre cresc foarte încet, probabil datorită istoriei noastre generale de viață lente și, în combinație cu fețele noastre mici, durează până la formarea unui spațiu", spune Schwartz.
Molarii de minte ai primatelor stau chiar în fața a două articulații temporomandibulare, care formează împreună un fel de balama între maxilar și crani. Spre deosebire de alte articulații din corpul nostru, cele două pivote trebuie să funcționeze în sincronizare perfectă între ele. De asemenea, trebuie să transfere un grad echitabil de forță pe unul sau mai multe puncte pentru a putea mușca și mesteca.
Pentru speciile cu maxilarele mai alungite, timpul necesar craniului pentru a dezvolta o structură adecvată pentru dinții cei mai apropiați de mușchii din apropierea locului în care maxilarul se îmbină cu craniul este relativ scurt.
Oamenii, care au fețele mult mai plate, nu au un astfel de noroc, trebuind să aștepte până când craniile s-au dezvoltat până la punctul în care forțele puse pe fiecare set de molari de minte nu vor afecta maxilarul în creștere.
Acest lucru nu numai că ne oferă o nouă modalitate de a evalua afecțiunile dentare, cum ar fi molarii afectați, dar ar putea ajuta paleontologii să înțeleagă mai bine evoluția maxilarelor noastre unice printre strămoșii noștri hominizi, scrie Science Alert.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
