La intersecţia dintre Strada Munteniei şi Strada Străbună, dintr-un cartier din București, printre căsuţe cochete şi vile spectaculoase, se ridică impunător un munte de gunoi care acoperă o casă. O casă în care trăiesc oameni, dar care nu se mai vede de gunoaie. E acoperită complet.
Pe trotuar, între muntele de gunoi şi o rulotă albă, stă de pază un om. Îşi păzeşte gunoaiele. Şi acolo trăieşte de câţiva ani. Acolo doarme, găteşte, mănâncă, acolo îşi face nevoile. El e M.C., strânge de aproape 20 de ani deşeuri. După divorţ, fosta soţie i-a luat casa. Familia lui, (părinţii, soră) care trăieşte sub muntele de gunoi, nu îl primeşte în casă. Pe mormanul imens sunt puse şi camere de supraveghere. Să nu vină hoţii să-i fure bunurile personale care valorează milioane de euro. Aşa zice bărbatul. El crede că îi sunt folositoare şi nu vede vreun motiv pentru a scăpa de ele.
"Sunt averea familiei. Sunt resursele noastre, cum să le arunc? Sunt bune la multe treburi, le folosim de multe ori. În caz că avem nevoie de ele, le avem acolo."
Maşina de spălat, frigiderul, aspiratorul, aragazul din morman, de toate are nevoie. Chiar şi de sticlele şi cutiile goale. Vecinii care se plâng sunt răutăcioşi, crede bărbatul. Ceilalţi văd în acele lucruri aruncate doar gunoi. El le vede ca pe lucrurile lui personale şi ale familiei. Sunt averea familiei. Sunt resursele noastre, cum să le arunc? Sunt bune la multe treburi, le folosim de multe ori. În caz că avem nevoie de ele, le avem acolo. Oamenii privesc lucrurile prin lentile total diferite. Asta e tot. Nu poate şi nu vrea să scape de ele. Cel mult, le va aranja mai frumos, să nu mai fie aşa dezordine, totuşi. Poate îşi va face şi un culcuş sus, pe muntele de gunoi. De acolo voi păzi mai bine hoţii.
Vecinii se plâng. Omul strânge gunoaie de prin 2000. Vara nu pot deschide geamul, căci miroase îngrozitor. Nu pot deschide uşa, căci le intră şobolanii în casă. E un adevărat focar de infecţie. E un pericol real pentru sănătatea atât a celor care trăiesc în casă, cât şi a vecinilor. De asemenea, riscul de un incendiu extins este foarte mare. De aproape 20 de ani, în fiecare an vecinii asistă neputincioşi la muntele de gunoi care creşte constant. Bărbatul a primit amenzi, dar le-a achitat pe toate. În prezent, după aproape două decenii, s-a deschis un proces în instanţă pentru a-l obliga să facă curat. După decizia definitivă, oficialii vor interveni pe proprietate.
Dacă nu adună, persoana simte o anxietate intensă, simte că pierde controlul, se simte cu adevărat tristă
Pentru a înţelege mai bine ce e în mintea omului, vom prezenta disposofobia, tezaurizarea compulsivă. O tulburare caracterizată prin acumularea compulsivă de obiecte.
Persoana care suferă de această tulburare are o teamă iraţională de a arunca orice, de a renunţa la ceva, chiar dacă este nefolositor. De aceea, adună într-un mod compulsiv şi păstrează absolut orice, în caz că va avea nevoie de acel lucru, îngropându-se sub mormanul de lucruri inutile. Dacă nu face asta, simte o anxietate intensă, simte că pierde controlul, se simte cu adevărat trist. La baza acestei tulburări poate să stea o traumă neconştientizată, o pierdere prin deces, divorţ (ca şi în cazul lui M.C), pot sta fobiile, depresia etc. În loc să realizeze acest lucru, persoana se îngroapă la propriu sub lucruri inutile pentru a umple un vid interior.
Persoana este copleşită emoţional, la fel şi familia, vecinii, apropiaţii, toţi fiind afectaţi de adunarea compulsivă a lucrurilor. Mulţi dintre cei care suferă de această tulburare nu realizează că au o problemă şi indiferent de ce spun ceilalţi, continuă să adune. Mulţi strâng deşeurile şi îşi transformă locuinţa într-o groapă de gunoi; aceştia refuză să realizeze că obsesiile lor dăunează sănătăţii lor şi a celor din jur. Pot cheltui sume foarte mari pentru a cumpăra diverse lucruri care, gândesc ei, le vor fi folositoare la un moment dat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
