Sunt tineri, ambițioși și puși pe treabă. O parte din studenții de la jurnalism (care încă își tocesc coatele pe băncile facultăților) nu se lovesc doar de uși închise, iar când sunt dați afară pe ușa, intră înapoi pe geam. Sunt angajați, au proprii lor bani de buzunar, nu se laudă cu salarii mari, dar se distrează și acumulează experiență la CV.
Content editor în Social Media, fun sau rutină?
Gabi este angajată cu vechime deja. De patru luni lucrează în social media, este primul ei loc de muncă și este mulțumită de ce a găsit. Deși nu vrea să facă o carieră din munca ei actuală, recunoaște că este amuzant și interactiv să muncești în acest domeniu.
Gabi spune că nu i-a fost greu să-și găsească locul de muncă. A găsit un anunț, a aplicat și a fost chemată la interviu. O lună de zile a muncit „pe moca”, dar se bucură că nu a fost ținută și mai mult fără să fie plătită.
Content editor, asta scrie pe cartea ei de muncă. Un content editor se ocupă cu actualizarea statusurilor și a conținuturilor paginilor diferitor clienți. Părțile nasoale ale acestui post sunt rutina și penele de idei: „
Uneori ai de compus “n” statusuri pentru un client într-un timp foarte scurt, pe un anumit subiect, și rămâi la un moment dat fără idei.”, spune Gabi.
Partea bună este că mereu trebuie să vii cu idei noi în pitch-uri și brainstorming-uri. Colectivul, însă, după cum insistă Gabriela, „face toți banii”. Cele mai amuzante momente și cele mai bune părți sunt legate de colectiv.
Totuși, în lipsă de colectiv, salariul și biletele gratuite la diverse evenimente au și ele un rol motivațional! Ca să demoleze mitul banilor care curg (mai repede decât Dunărea) în social media, Gabi ne spune că salariul unui novice nu e mare, dar garantează că e suficient pentru vreo 2 ieșiri într-un club de fițe din Bucuresti.
La fel ca în orice meserie, și în content editing circulă glume înțelese doar de cei din bransă. Gabi ne-a spus doar vreo două, că de, nu se dă tot din casă: „
Noi lucram mult în Excel, de la planuri de social media, la diferite tabele, rapoarte, ș.a.m.d. și ajungem să zicem lucruri de tipul «Ce faci? – Mă distrez cu un excel» sau «Facem un <merge>?»”
La radio, mai matinal decăt cocoșul și mai „pasăre de noapte” decât cucuveaua.
Andreea lucrează la București FM. Este angajată de șase luni și nu se plânge, dar nici nu jubilează când vorbește despre locul ei de muncă.
Nici Andreei nu i-a fost greu să-și găsească locul de muncă, dar pune totul în cârca norocului, fără de care nu ar fi ajuns să afle de acest post. Două luni de zile a stat neplătită, „în probe”, dar consideră că nu a fost timp irosit. A învățat „ce și cum”, iar acum face ceea ce îi place, și anume: editează știri pentru radio.
Partea de fun și frustrările sunt la fel de mari. Andreea spune că nimic nu e mai amuzant decăt să-ți auzi vocea adormită dimineața, la radio. „
E amuzant atunci când ne auzim dimineața, pe post, cu o vocea adormită, cănd ne bâlbâim sau când ni se pune pata pe o melodie.”
Cele mai mari probleme sunt orele matinale și salariul mic. Tura de dimineață începe la 5, în timp ce cea de noapte se termină la 1-2. „
Îmi e greu să mă trezesc cu noaptea în cap, când toată lumea doarme, adică pe la 3:30 -4:00.”
Salariul, nu este direct proporțional cu munca, dar „se merită” pentru experiență, căci mai nimeni nu angajează „fără experiență”. „
De obicei, dacă ești colaborator și ești nou în meserie ai de îndeplinit mult mai multe sarcini decât intră în mod normal în atribuțiile tale, dar asta nu înseamnă că salariul crește. ”, spune Andreea.
Pe lângă probleme legate de orar, salariu sau micile bucurii din redacție Andreea se mândrește cu lista de contacte din mass-media și din viața mondenă pe care a reușit să o strangă până acum.
Totuși, dacă trecem cu vederea faptul că munca și salariul sunt invers proporționale (cât mai multă munca, cât mai puțini bani) și orarul mai neobișnuit, munca într-un radio este plăcută, spune Andreea.
Cât despre glume, nu-și aduce aminte niciuna, dar ne asigură că printre butoane, săli de tras voce și birouri mereu vor fi câteva pregătite.
Televiziunea, un miraj sau nu chiar?
Cătălina este proaspăt redactor la GSP TV. Tocmai ce a semnat contractul de muncă, dar nu sare în sus de bucurie când își aduce aminte de perioada pe probă și aventurile de până acum.
Din totdeauna sportul a fost treaba baieților, dar lumea se înșeală dacă crede că doar baieții au acces pe partea de sport a mass-mediei. Cătălina și-a dorit sport și a obținut ceea ce a vrut, dar nu i-a fost ușor să afle de această oportunitate. Ar putea spune că doar mult noroc și multă transpirație i-au adus acest post.
Două luni a muncit fără să fie plătită și trei a durat până s-a văzut cu un contract semnat în mână, iar salariul încă îl așteaptă. Două luni de zile a muncit mai mult de o tură pe zi. A muncit, mâncat și dormit în redacție și, totusi, nu a avut siguranța angajării.
Partea cea mai amuzantă este pauza de țigară. Înghesuiți pe micuțul balcon de 2 pe 2 aproape toți redactorii își fumează cu sete țigările. Mai sunt și micile tachinări și glumele scăpate pe seama reporterilor și a „picioarelor lungi”. Viața într-o redacție de televiziune vine cu micile ei răutăți. Mereu domnii se vor ține mai buni cunoscători, iar domnișoarele vor asculta poveștile despre înainte-mergătoarele lor care au poposit pe biroul șefului, dar la sfârșitul zilei toate acestea devin glume și atmosfera este una plăcută.
Deși răutățile se spun și se uită, cea mai mare problemă a fost lipsa de încredere și problemele la angajare, spune Cătălina. „
Nimeni nu are încredere în tine şi ai salariul mic la început. A fost foarte greu cu semnarea contractului şi cu primul salariu.”
Cătălina spune că sunt multe glume de culise în domeniu, dar își amintește amuzată cum se uita pierdută în primele zile când auzea de „TC-uri”, „voce”, „tease”, „slug” sau „script”.
Presă online, o tendință sau o fiță?
Mădălina este redactor la Metropotam, dar nu este nici pe aproape de a-și îndeplini visul. Recunoaște că dă bine la CV și „în lume”, dar nu e totul numai lapte și miere.
De trei luni de zile e la Metropotam, dar două luni a muncit în sistem de internship, fără a fi remunerată. Din august este unul dintrei cei trei redactori plătiți ai publicației.
Madi recunoaște că i-a fost foarte greu să ajungă aici. A apelat la toate cunoștințele și a bătut la multe uși până să ajungă la un interviu. „
Am apelat la foarte multe cunoștințe până să ajung la interviul pentru acest job. Recomandările și cunoștințele sunt foarte importante. Unde m-am dus direct, fără să cunosc pe cineva, nu am contat în fața celor care aveau fel și fel de relații.”, ne spune ea.
Partea cea mai nasoală în a munci aici o vede în faptul că indiferent de cât de bine sau de prost ai putea face tu ceva, există un șef care-ți dă ceva de făcut și acel ceva trebuie făcut bine.
Cele mai bune lucruri sunt legate de atmosferă și feedback. Laudele (dar si săpunelile) venite din partea colectivului destul de restrâns și cunoscător sunt un bun motor motivațional. A scrie în mediul online înseamnă a te parașuta în mijlocul cămpului de luptă fără armură. Cititorii pot lăsa comentarii, pot oferi feedback. Madi spune că îi place foarte mult faptul că primește rapid reacții direct de la citirorii ei și că poate să „calculeze” impactul a ceea ce scrie, lucru care nu e posibil în presa scrisă sau în audio-vizual.
În afară de salariu, Metropotam i-a adus Mădălinei invitații la spectacole, concerte și evenimente mari care au avut loc în țară, lucru care o încântă la nebunie, și o listă importantă de contacte.
„
Ușurința și accesibilitatea pe care o avem pentru a lua parte la cele mai mari evenimente din țară mi se pare un atuu extraordinar. De la conferințe de presă, lansări de carte, festivaluri și până la cele mai importante concerte… toate acestea reprezintă avantajele «foarte avantajoase» ale locului meu de muncă.” ne mărturisește Madi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
