Cine l-a cumpărat rămâne un mister. Existau informații că ar fi fost preluat de Hilton, dar informația este, însă, infirmată de rețeaua hotelieră. Știrea a plecat de la o declarație a primarului din Zlatna, care a spus că din ceea ce știe el, cumpărătorul ar fi Hilton.
”Explorăm întotdeauna noi oportunități pentru a ne crește portofoliul, dar nu avem proiecte noi pe care să le confirmăm de această dată”, au transmis reprezentanții Hilton, întrebați despre eventuala achiziție a castelului, pentru alba24.ro.
Castelul avea, în 2020, când a fost la vânzare, prețul de 275.000 de euro. Este așezat pe un teren de 8.800 de mp, având o suprafață construită de 1358 de mp. Are 19 camere și un proiect de dezvoltare care cuprinde 23 de apartamente.
În ultimii ani, castelul a beneficiat de lucrări de consolidare și reabilitare care nu doar că asigură conservarea propice clădirii, dar va și ușura misiunea viitorului proprietar: izolarea fundației, compartimentarea interioară, înlocuirea acoperișului și a șarpantei, înlocuirea sistemului de colectare a apelor pluviale, se arată pe site-ul care anunță licitația, scrie sursa citată.
Castelul, distrus în filmul regizat de Sergiu Nicolaescu
În vara anului 1985, Zlatna și satele din jur vibrau în jurul unui eveniment extraordinar pentru mica comunitate locală: regizorul Sergiu Nicolaescu filma ”Noi, cei din linia întâi”, pe Valea Ampoiului, la doar câțiva kilometri de Zlatna (județul Alba).
Zona devenise un platou de filmare, iar localnicii erau încântați să îi vadă cu ochii lor pe marii actori ai epocii și chiar să facă figurație în film.
La ”Breaza”, o cârciumă celebră pe atunci în toți Apusenii (astăzi locul unui supermarket), puteau fi văzuți la o bere Ion Besoiu, Valentin Uritescu, George Alexandru (pe atunci student), Colea Răutu, Emil Hossu sau Ștefan Iordache.
Legenda locului spune că atunci când aducea nota de plată, chelnerița le aduna, în buna tradiție a barului, și data, la prețul băuturilor. Asta spre amuzamentul actorilor.
Localnicii mai în vârstă își aduc încă aminte acele vremuri. Cu prilejul filmărilor însă, castelul de la Izvorul Ampoiului, fosta reședință de vară a lui Ion Gigurtu (fost premier al României) a fost distrus. În 1985, cascadoriile erau reale, loviturile de tun erau programate astfel încât să nu lovească pe nimeni. De asemenea, focul era real.
Cum s-a ”aprins” castelul
Ferestrele castelului de la Izvorul Ampoiului au fost îmbrăcate în vată îmbibată în motorină, care a fost aprinsă. De acolo până la un incendiu, a fost doar un pas.
Așa s-a aprins cam tot ce era din lemn. Unul dintre cascadori chiar a greșit fereastra de la care trebuia să se arunce, din cauza fumului gros, își amintește Traian Clonța, unul dintre clienții obișnuiți ai fostului local ”Breaza”.
După filmările la ”Noi, cei din linia întâi”, castelul a rămas chiar ca după un război: plafoane căzute, pereți arși, porțiuni șubrezite și multe altele. La fel arată și astăzi, pentru că nimeni, niciodată, nu l-a mai adus la starea inițială.
Distrugerile aduse castelului cu prilejul filmărilor au fost consemnate într-un document al Consiliului Județean Alba, fostul deținător al castelului.
”Vă promit că trimit bani de reparații”
În 2004, clădirea și terenul au fost vândute de o administrație care nu știa ce altceva să facă cu ele. Printre documentele procedurii, s-a regăsit și un istoric al castelului, cu o descriere amănunțită a stării lui.
„Vă promit că trimit bani de reparații”, le-ar fi spus regizorul, autorităților locale comuniste ale vremii. Apoi au tras în el cu tancurile și pirotehniștii au aruncat în aer porțiuni de la etaj.
Banii de reparații n-au venit niciodată, iar castelul a devenit un fel de ruină, nu lipsită totuși de farmec.
Regizorul Sergiu Nicolaescu a ales castelul ca decor pentru o scenă de luptă dintr-un film dedicat celui de-al Doilea Război Mondial.
Castelul a fost construit între 1936 și 1939 de către Ion Gigurtu, fiul Olgăi Gigurtu (fiica fratelui lui Nicolae Bălcescu și a nepoatei pictorului Theodor Aman), fost inginer român și om politic de extremă dreapta, pro-german.
Castelul a fost inițial folosit ca reședința de vară a familiei acestuia și ca sediu administrativ pentru societatea minieră. Statura și elementele de compoziție îl încadrează în stilul arhitectural neoromânesc de influență moldoveană, foarte apropiat stilului Ghika-Budești:
“Stilul Ghika-Budesti este inconfundabil și poartă o puternică amprentă moldovenească: cărămidă aparentă, discurile ceramice smăltuite, ancadramente neogotice la uși și ferestre. Nelipsite sunt și turnul-foișor de inspirație mănăstirească, arcul-potcoava, decorația cu ”dinți de fierăstrău” și motive geometrice.
În mod special, arcul-potcoava este particularizat, prezentând o acoladă în partea superioară. Cromatica fațadelor, construcțiilor sale combină nuanțele de roșu-cărămiziu cu verdele ceramicii decorative și nuanțele deschise ale tencuielii în similipiatră.”
Castelul a apucat să trăiască perioada de glorie a locului, legată de exploatările de aur din zona, apoi a fost folosit ca școală și tabără școlară, pentru ca în anii ’80 să fie oferit unei unități militare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
