Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt, din părinţi creştini. Rămas orfan la o vârstă fragedă, a fost crescut de un ofiţer. Pe când era copil, îşi conducea prietenii în pădure sau în apropierea unei peşteri şi juca rolul de egumen. Acest lucru a fost o prorocie, căci mai târziu avea să ajungă stareţ. După ce şi-a desăvârşit educaţia, a intrat în monahism. La rugămintea lui Nichifor Focas (963-969), Sfântul Atanasie va ridica o biserică inchinta Sfintei Fecioare Maria, scrie crestinortodox.ro.
Când participă la masă cu fraţii din mănăstire, îşi împărţea partea lui în aşa fel încât, fără ca cineva să îşi dea seama, el nu mânca mai nimic în afară anafurei împărţite după Sfânta Liturghie. Plin de dumnezeiescul har, Athanasie s-a învrednicit de venirea la el a Născătoarei de Dumnezeu. Aceasta a scos în chip minunat apă dintr-o stâncă, şi i-a făgăduit că ea va fi întotdeauna Stareţa Lavrei.
Trecerea sa la cele veşnice i-a fost descoperită de Dumnezeu. Înainte de a inspecta lucrările de extindere a bisericii, Sfântul Atanasie şi-a îmbrăcat hainele de sărbătoare. În momentul în care urcă pe schele, se prăbuşeşte cupola bisericii atât peste Sfântul Atanasie, cât şi peste ceilalţi fraţi care lucrau la zidurile bisericii. Deşi cupolă a căzut peste el, trupul său a rămas nevătămat, neavând decât o rană la picior.
Din această rană a curs atunci sânge, care a fost luat de fraţi cu grabă şi cu care s-au făcut multe vindecări. După trecerea sa la cele veşnice, Sfântul Atanasie s-a înfăţişat de mai multe ori înaintea fraţilor lui, uneori ca să-i mângâie şi să-i întărească, iar alteori ca să-i certe.
Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca
"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".
Sursa: crestinortodox.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
