Sfânta Eufimia s-a născut în Calcedon şi a trăit în vremea împăratului Diocletian (284-305). Tatăl ei, senatorul Filofron şi mama sa, Theodorisia, erau creştini. Pentru că refuzat să împlinească porunca proconsului Pricus de a aduce jertfe idolilor, a fost supusă la multe chinuri, scrie crestinortodox.ro.
Când a fost întrebată de ce a sfidat porunca dată de proconsul, Sfânta Eufimia a răspuns: "Comanda împăratului şi a ta se cuvine să fie împlinită atunci când nu este contrară poruncii lui Dumnezeu. Dar dacă ea este potrivnică poruncii lui Dumnezeu, atunci ea nu numai că nu trebuie împlinită, dar trebuie şi combătuta”. A fost aruncată într-un cuptor încins, într-o apă plină de târâtoare otrăvitoare, dar însemnându-se cu semnul sfintei cruci, a ieşit nevătămată. Şi-a dat sufletul când a fost aruncată la fiarele sălbatice.
Sfânta Eufimia mai este prăznuita pe 11 iulie, când facem pomenire de minunea petrecută la sfintele sale moaşte. (Pentru a se descoperi dacă învăţătura cu privire la cele două firi din Hristos este adevărată, Sfinţii Părinţi au scris într-o carte dreaptă credinţă - în Hristos sunt două firi, unite într-un mod neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit şi ereticii şi-au scris într-o altă carte învăţătura lor şi le-au pus pe amândouă pe pieptul Sfintei Eufimia. După puţine zile, au deschis din nou racla şi au văzut că la picioarele ei se află cartea ereticilor, iar cea a Sfinţilor Părinţi în mâinile ei).
Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca
"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
