Fenomenul de bullying reprezintă o problemă socială și poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la locul de muncă sau chiar în familie.
„Bullyingul există și cred că a existat dintotdeauna. Era mai puțin conștientizat acest fenomen. Acum, împrumutând termenul de bullying înțelegem și putem pune o etichetă acestui fenomen care se întâmpla oricum și înainte să preluăm noi denumirea din engleză”, a spus psihoterapeutul Diana Todeancă.
Ce este bullyingul
„Bullyingul înseamnă acele acțiuni repetate, fie agresive, fie violente, chiar loviri, injurii, umilință din partea unui agresor față de o victimă. Este foarte important să înțelegem că nu orice incident este catalogat drept bullying.
Cred că este important să ne uităm asupra contextului. Este bullying dacă se întâmplă de mai multe ori și dacă există intenție. Dacă un copil împinge un alt copil pentru că aleargă și vrea să ajungă primul, asta nu înseamnă că este bullying.
Dacă lucrul acesta se întâmplă de mai multe ori cu intenția unuia dintre copii de a face rău, de a-l necăji pe celălalt și dacă există un dezechilibru de putere, un aspect foarte important, atunci da, vorbim despre bullying.
Este vorba despre faptul că un anumit copil are mai multă putere dintr-o anumită perspectivă față de celălalt, iar celălalt se simte inferior, neajutorat, simte că nu poate să-i facă față”, a precizat psihoterapeutul Diana Todeancă.
Fenomenul de bullying începe de la vârste mici
„Am auzit cazuri în care bullyingul apare de la grădiniță. Atunci când vorbim despre copii foarte mici, situațiile sunt gestionate de către educatori, părinți.
Cred că bullyingul este cel mai prezent în preadolescență și adolescență, pentru că atunci apar mult mai multe contexte în care se vede acest dezechilibru de putere sau se poate accentua, fie bazat pe anumite caracteristici fizice ale copiilor, fie pe statut social, fie pe felul cum arată. Pot fi tot felul de contexte de care copii încep să devină din ce în ce mai conștienți în preadolescență către adolescență și atunci le pot folosi.
Copiii de grădiniță sunt mai puțin conștienți. De exemplu, un copil de grădiniță nu-și dă seama că face parte dintr-o familie cu mai mulți bani, cu un statut financiar mai bun. Nu poate să conștientizeze. De aceea, cazurile sunt mai puține. La copiii mai mici sunt mai multe cazuri de tachinări fizice: copii care-i împing pe alții, care-i necăjesc, care-i trag de hăinuțe. Părinții și copiii trebuie să învețe să le gestioneze”, a adăugat psihoterapeutul Diana Todeancă în emisiunea „Părinți Prezenți de duminică”.
Vezi emisiunea integrală în materialul video de mai jos:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
