„Mă uit pe la televizor pe la liderii sindicali. Era ceva despre "clasa politică". Domne’, până la urmă fără clasa asta politică aveai comunism. Spunem că nu ne trebuie decât tehnocrați, nu ne trebuie politicieni, politicul strică, altfel ar fi bine...”, a transmis Val Vâlcu.
„Vorbesc sindicaliștii, care sunt cei mai reprezentativi pentru non-democrație. Mă, eu cred că organizațiile sindicale sunt și ele de tip democratic, adică au alegeri. Noi avem aceiași lideri de sindicat de 20-30 de ani. La noi, ce mi-e Isărescu, ce-mi sunt liderii de sindicat. Până și Patriarhul s-a schimbat”, a replicat Alfred Bulai.
„Să nu uităm că în anii '90 au fost părtași, dacă nu chiar beneficiari, ai privatizărilor pe nașpa, ai agoniei industriale din tranziție și așa mai departe, o mare parte a lor”, a adăugat jurnalistul.
Sindicatul nu înseamnă nimic în România
„Și o parte dintre ei au ajuns în politică, fie vorba între noi, nu puțini. Domnul Ciorbea, fost premier, venea de la sindicat. Domnul Mitrea ce era? Dacă ne ducem în orizonturi mai vechi.
Sindicatele în România nu mai înseamnă nimic, sunt niște forme goale. Ele nu mai reprezintă oamenii. Când aveai o mare industrie... da, chemai oamenii. Acum e zero barat. Sunt câteva domenii unde mai sunt: în învățământ, dar mare parte a profesorilor nu sunt în niciun sindicat. E vorba de negocieri, de reprezentare, dar nu e cine știe ce forță sindicatul. În zona industrială nu există. Ce știm sigur este că joacă și ele un teatru în piesa asta”, a mai spus Bulai.
„Uite, sindicatele studenților se agită acum foarte tare că trebuie să aibă un cuvânt greu de spus, 25-30%, la alegerea rectorului”, a adus în discuție Val Vâlcu.
Cum este modelul american prin care sunt conduse universitățile
„Ceea ce este o aberație, pentru că în principiu reforma nu depinde de alegerea rectorului. Poate să fie ca modelul american, adică rectorul este ales de Consiliul de Administrație pentru că este unul care trebuie să facă business și să ducă universitatea la anumite standarde. E concurs, iar Consiliul de Administrație te trage și de urechi. Sunt multe modele, de exemplu în Marea Britanie rectorul nu are voie să fi predat vreodată în acea universitate. Altfel te aleg colegii tăi pe principiul că vă alegeți între voi. Omul vine ca la fotbal, să o promoveze cum ar veni în Divizia A. Apoi se duce la altă universitate mai mare și așa mai departe”, a explicat Bulai.
„Sunt aiureli pentru mulți, dar Consiliul de Administrație nu trebuie format doar de oameni din instituția aia. Prin definiție trebuie să fie și alții, în primul rând cine? Finanțatorul principal este comunitatea locală, trebuie să aibă reprezentant. Sunt banii lor. Ei dau banii, iar alții fac ce vreau? În al doilea rând, prin Occident, în funcție de diverse sisteme, sunt și oameni de afaceri. Fac sponsorizări de milioane de euro și nu au oamenii lor acolo. E chiar logic, sunt cazuri în care acei oameni sunt șefii Consiliului de Administrație. Atenție, omul vrea să fie o investiție profitabilă în sensul în care banii trebuie cheltuiți eficient”, a conchis sociologul.
*Articolul prezintă opinii, ”Nod în Papură” fiind o emisiune de opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
