Nicolae Noica, academician şi directorul bibliotecii Academiei Române, a oferit mai multe detalii despre aceste lucruri în podcastul Avangarda, moderat de Ionuţ Vulpescu.
"Ați absolvit construcții civile și industriale, în 1972, ați predat la Catedra de Statică și Inginerie Seismică, și ați promovat prima lege a calității în domeniul Construcțiilor, după 1990. Știm cu toții că Bucureștiul este o capitală cu un risc seismic enorm. Vorbiți, de multe ori, despre Bucureștiul uitat. Dacă ar fi după dvs., dacă ați putea decide astăzi în privința planului urbanistic al Bucureștiului, care ar fi primele lucruri pe care le-ați face?", a întrebat Vulpescu.
Bucureşti, capitala cu cel mai mare risc seismic
"Aici sunt două aspecte pe care trebuie să le discutăm. Chestiunea aceasta a protecției seismice a clădirilor... Bucureștiul, așa cum s-a spus și în 1977, de marii specialiști care au venit aici, în țară – și a fost și Richter, eu am trăit perioada cu celebrele grade Richter – Richter a venit aici în țară și a spus: Bucureștiul e capitala cu cel mai mare risc seismic, și trebuie luate niște măsuri. Într-adevăr, s-au făcut atunci o serie de lucruri. Institutul de Cercetări în Construcții au realizat niște cercetări și au spus: 18000 de clădiri! Toate aceste documente se găsesc în arhiva INCERC-ului, astăzi INCERC Urban Project. Dar nu se mai uită nimeni la ele pentru că nu suntem învățați să învățăm din experiența trecută. Acum, în legătură cu această problemă, considerând-o extrem de gravă, în perioada când am fost la Minister, am promovat o hotărâre de Guvern în care, după ce am cercetat 100 de clădiri, am pus celebra bulină roșie.
Am pus-o la 100 de clădiri după ce s-a făcut expertiză de către specialiști. Nu am lăsat lucrurile numai așa, pe baza unor documente, ci am scos o hotărâre de Guvern. Am obligat Guvernul să se ocupe de această treabă, și creasem o lege pentru promovarea unui fond pentru protecția seismică, lege care a fost trecută în anul 2000 de Senat. A ajuns în Camera Deputaților și din diverse considerente, după 2002-2003 a fost retrasă și nu s-a făcut nimic. Pentru că problema se pune așa: oamenii care stau în aceste clădiri, nu ei sunt vinovați. Și nu au posibilitatea să plătească să le consolideze. Știți că a fost o perioadă când erau chiriași, apoi, în 1991, a apărut legea prin care chiriașul poate să își cumpere apartamentul. Au cumpărat și apoi statul a zis: „acum sunteți proprietari!”. Total cinic și incorect!", a replicat Noica
Cum a scăpat clădirea Guvernului din Piața Victoriei de bulina roșie
"Ați promovat această idee, sunteți autorul bulinei roșii. Există însă un București cu risc seismic neomologat astfel – sunt foarte mulți oameni care trăiesc cu teamă în blocuri mai vechi, dar nu ați pus bulina roșie pe clădirea Guvernului. De ce nu ați pus bulina roșie pe clădirea Guvernului?", a vrut să ştie Ionuţ Vulpescu.
"Uitați ce s-a întâmplat: am dorit să luăm în faza întâi numai clădirile de locuit. Și am luat clădirile de locuit mai mari de parter și de patru nivele, construite înainte de anul 1940, când a fost primul cutremur mare, pentru că atunci se proiecta fără să existe norme seismice. Vă dau un exemplu. Tocmai în perioada aceea se construia Palatul nou al Băncii Naționale. Erau la fundații. Constructorul era un mare inginer, Liviu Ciulei.
În momentul în care a avut loc cutremurul a oprit imediat lucrările și unul din consilierii buni, Prof. Ing. Bruckner, unchiul profesorului Bruckner, doctorul... S-a adresat imediat italienilor care aveau norme, și s-a reproiectat clădirea, care astăzi, după cutremurul din 1977, n-a avut nimic de suferit", a mai spus academicianul.
Chestionat, totuşi, dacă pe clădirea Guvernului, din punct de vedere tehnic, ar trebui pusă bulină roşie, Noica a replica că "nu am vrut să pun la instituții, pentru că dacă era vorba să punem bulină instituțiilor, trebuia, în primul rând, la școli. Acolo mi se pare mie marea problemă: trebuiau puse la școli".
"Într-adevăr, și la Guvern trebuia pusă, dar nu era prioritatea zero. pentru că noi nu am înțeles un lucru: în vremea respectivă, când nu existau norme și s-a proiectat, se făceau clădirile cu ziduri mari. La Guvern, lățime 1m, 1.20m, or zidăria care se punea la aceste clădiri era de foarte bună calitate. Un singur exemplu: cineva care locuiește într-o casă de prin anii 1936-37, veți vedea că are dificultăți să bată un cui cu ciocanul. Cărămida era foarte bine făcută, foarte arsă. Acum, ca să facem mai repede, facem blocuri din BCA și am schimbat gândirea", a concluzionat academicianul Nicolae Noica.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
