Badea Cârţan, cel mai celebru țăran, 107 ani de la moarte

[] []

07 aug 2018 / 10:53
Salveaza PDF Comentarii
Descriere foto:

Marţi, 7 august, se împlinesc 107 ani de la moartea  lui Badea Cârţan, celebrul ţăran român care a ajuns pe jos  la Roma, pentru a vedea Columna lui Traian.

Gheorghe Cârţan cunoscut şi sub numele de Badea Cârţan, s-a născut la 24 ianuarie 1849, în Cârţişoara, judeţul Sibiu, intrând în istorie ca unul dintre românii care au luptat pentru independenţa românilor din Transilvania, distribuind cărţi româneşti aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian şi alte mărturii despre originea latină a poporului român.

Badea Cârțan nu a fost căsătorit niciodată şi nu are urmaşi direcţi.

Până la vârsta de 11 ani nu a mers la şcoală şi nici nu o va face ulterior, învăţând singur în anii tinereţii. În anul 1860 a plecat pentru prima oară cioban cu oile, alături de membri ai familiei sale.

În anul 1864, la vârsta de 14 ani, pe când era cu oile pe munte, a trecut pentru prima oară ilegal graniţa dintre Imperiul austro-ungar şi România, doar pentru a vedea ţara în care considera că trăiesc liberi de stăpânire străină fraţii săi români, potrivit enciclopediaromaniei.ro.

În iarna anului 1866-1867 rudele tatălui său au ţinut sfat cum să împartă averea rămasă în urma decesului lui Nicolae Cârţan şi i-au propus lui Gheorghe să fie cioban la oile familiei, ceea ce el a refuzat. La 23 mai 1867 şi-a luat partea de moştenire (40 de oi) şi a plecat spre România cu turma. Pe drum l-a întâlnit pe Ion Cotigă, un intelectual care devenise cioban din proprie iniţiativă. S-a asociat cu acesta. Oile au fost trecute peste graniţă de Cotigă, iar Gheorghe a trecut ilegal, deoarece nu avea paşaport. De la Cotigă a început tânărul Gheorghe să înveţe despre istorie la modul general, despre istoria românilor la modul particular şi tot de la acesta a învăţat să scrie şi să citească în anii următori.

În luna iulie 1867 cei doi ciobani s-au aşezat cu turmele lor lângă Ciulniţa, au închiriat pentru cinci ani un teren pentru stână şi păşuni pentru oi. În anul 1870 Gheorhe a împlinit vârsta pentru a fi înrolat în armata austro-ungară, astfel încât dacă s-ar fi întors în Transilvania, ar fi fost luat militar. De aceea, el a rămas în continuare în România şi timp de mai mulţi ani nu a avut nici o ştire de acasă.

Badea Cârțan, înrolat voluntar în Războiul de Independență

În 1877 Armata Română a rechiziţionat de la el 1.200 de oi şi nutreţul necesar pentru iarnă, rămându-i lui Gheorghe doar 2 berbeci şi 30 de oi. El s-a înrolat voluntar în Războiul de Independenţă al României, dar nu a fost trimis în luptă, pentru că războiul s-a încheiat înainte ca el să fi terminat instrucţia. Pe timpul cât a fost soldat, de oile rămase s-a ocupat Cotigă.

Lăsat la vatră din Armata Română, la 12 iulie 1878 Gheorghe a pornit spre Transilvania, dorind să ajungă acasă. În răstimpul în care fusese plecat, mama lui murise. Pentru că era dat în urmărire de autorităţile austro-ungare fiindcă nu îndeplinise stagiul militar, s-a oferit voluntar, deşi vârsta lui era mai mare decât cea normală pentru recrutare. A fost repartizat la Regimentul 31 infanterie de la Semlin, lângă Belgrad. A fost lăsat la vatră după 3 ani de serviciu militar, la 8 mai 1881.

Terenul pe care este amplasată casa lui Badea Cârţan din Cârţişoara nu este pe locul real în care s-a născut acesta. Bucata de pământ pe care funcţionează muzeul a fost donată cu ani în urmă de urmaşii preotului Vulcan din comună, care, la rândul său, se spune că l-ar fi cumpărat de la contele Teleki. Adevăratul loc unde a trăit cel mai celebru ,,bade” al ţării este pe aceeaşi parte de drum, cu 300 de metri mai jos de muzeu.

Ajuns acasă, a plecat în aceeaşi lună mai a anului 1881 înapoi la Ciulniţa, în România. Cotigă, asociatul său, nu a mai dorit să lucreze împreună, astfel încât cei doi s-au despărţit, iar Gheorghe s-a întors în Transilvania cu cele 400 de oi care îi aparţineau, în primăvara anului 1882.

Plângere la împăratul Franz Joseph

După ce a intrat în Transilvania, a fost amendat de mai multe ori pentru că oile au păscut pe pământurile unor saşi. Cârţan s-a plâns în trei rânduri autorităţilor din Braşov că a trebuit să plătească despăgubiri mult mai mari decât pagubele făcute de oile lui, fără a i se face dreptate. I s-au cerut să plătească atâtea despăgubiri, până când a rămas fără nici o oaie. Pentru a i se face dreptate, Cârţan a făcut plângere la primul ministru de la Pesta şi la împăratul Franz Joseph, dar fără rezultat. Pentru a i se face dreptate, a plecat la Viena pentru a se înfăţişa împăratului, dar nu a reuşit. Petiţiile ori i-au fost respinse, ori a fost purtat cu vorba de funcţionari. Pentru că a fost prea insistent în cererile sale de a i se face dreptate, a fost urcat în tren cu forţa de către poliţie şi trimis acasă.

În luna mai 1894 a plecat la Cluj pentru a asista la procesul memorandiştilor. Din cauza acestei participări a fost arestat şi bătut de jandarmi, care încercau să afle cine şi de ce l-a trimis la Cluj, pentru că nu puteau concepe ca un simplu cioban să asiste din proprie iniţiativă la un proces politic atît de important. La trei zile după bătaia suferită a plecat la Viena pentru a se plânge împăratului. A reuşit să intre în audienţă la acesta şi i-a arătat rănile şi vânătăile. Împăratul a promis pedepsirea vinovaţilor.

Badea Cârțan, alături de personalitățile vremii 

În ianuarie 1895 badea Cârţan a plecat la Bucureşti, spunând că vrea să vadă statuia lui Mihai Viteazul, pe care îl aprecia ca fiind un mare erou al românilor. A ajuns la Bucureşti în aceeaşi lună, după ce a străbătut întreaga distanţă pe jos. A admirat statuia voievodului român şi neavând unde să doarmă, pentru că nu avea suficienţi bani pentru a trage la vreun han, s-a culcat în zăpadă, după cum era obişnuit ca cioban. Dimineaţa, ridicându-se din zăpadă, a fost văzut de un făgărăşean, Ion Grama, care s-a întâmplat să fie om de serviciu la Liga Culturală. Prin intermediul acestuia a fost prezentat profesorului V. A. Urechia, preşedintele Ligii şi pe profesorul Grigore Tocilescu. Cât timp a stat în Bucureşti, badea Cârţan a vizitat muzeele din Capitală, Ateneul Român, Universitatea, Academia Română, iar printre alţii i-a cunoscut pe Valeriu Branişte, Constantin Mille, Constantin Graur. De asemenea, la Liga Culturală l-a cunoscut pe Nicolae Iorga, George Coşbuc, Ştefan O. Iosif, apoi pe Spiru Haret, Toma Stelian, Take Ionescu, Constantin Morţun şi I. C. Brătianu. Isprava de a fi dormit iarna în zăpadă l-a făcut cunoscut în toată ţara.

În anii 1895-1896 i-a vizitat la închisoarea din Vac (Ungaria) pe memorandiştii condamnaţi la detenţie.

Drumul spre Roma

Pentru a vizita Italia, unde dorea să vadă Columna lui Traian, care pentru el simboliza originea latină a românilor, badea Cârţan a stabilit data plecării pe 1 ianuarie 1896. Avea să călătorească din nou mergând doar pe jos. Cu o lună înainte, în decembrie 1895, i-a spus profesorului V. A. Urechia ce călătorie internţionează să facă. A primit susţinerea morală a profesorului, precum şi câteva scrisori de recomandare şi bani pentru drum. La 3 ianuarie 1896 Cârţan a pornit spre "mama Roma", cum îi plăcea lui să spună. Pe lângă puţine haine de schimb şi ceva merinde, a luat în traistă un pumn de pământ din grădina casei şi boabe de grâu, să le aducă ofrande înaintaşilor romani când va ajunge în Italia.

Traseul spre Roma l-a urmat prin Timişoara, Szeged, iar la 17 ianuarie a ajuns la Budapesta. La 1 februarie 1896 a ajuns la Viena. De aici a plecat spre Salzburg, apoi spre Innsbruck, de unde a trecut Alpii ajungând la Genova. După patruzeci şi trei de zile, rupând patru perechi de opinci, a ajuns la Roma. În faţa Columnei lui Traian, badea Cârţan a presărat pământul românesc şi boabele de grâu, ca ofrandă. Apoi, ostenit de drum, s-a culcat la picioarele Columnei, unde a dormit până a doua zi. Când s-a trezit, era înconjurat de o mulţime de curioşi. Unul dintre ei, văzând costumul popular românesc pe care-l purta, a exclamat uimit: "un dac a coborât de pe Columnă", atât de mare i s-a părut asemănarea între ciobanul român şi dacii de pe basoreliefuri. În doar două zile, badea Cârţan a devenit celebru în Italia, mai multe ziare scriind despre el. La Legaţia României din Italia l-a cunoscut pe scriitorul Duiliu Zamfirescu, care în acea perioadă era ministrul reprezentant al României. Scriitorul, aflând despre scopul călătoriei lui Cârţan la Roman s-a întrebat "Ce putere misterioasă mânase pe acest ţăran spre obârşia neamului său?"

În cele patru săptămâni cât a stat la Roma, badea Cârţan a fost invitat în repetate rânduri de personalităţi italiene: profesori universitari, gazetari, oameni de artă, deputaţi şi senatori, fiind considerat "un sol al poporului român". De la Roma Cârţan a plecat la Veneţia, de unde a plecat la 3 martie, prin Trieste, spre ţară. La Cârţişoara a ajuns la 8 martie 1896. La 18 martie 1896 a plecat spre Bucureşti, unde a fost timp de două zile oaspetele profesorului Urechia.

Arestat de jandarmii unguri. "Ce treabă ai cu Roma şi cu România?"

La 10 iunie 1896 se afla acasă, în Transilvania, când a fost arestat de jandarmii unguri, care i-au confiscat şi fotografia cu Columna lui Traian, şi alte fotografii primite cadou în Italia, precum şi cărţile pe care le deţinea. A fost bătut şi trimis la Făgăraş, la judecătorie, unde una dintre întrebările care i-au fost adresate a fost "ce treabă ai cu Roma şi cu România?" Eliberat după două zile, lucrurile confiscate nu i-au mai fost înapoiate.

În august 1896 badea Cârţan a plecat din nou la drum, de data aceasta spre Paris. În drumul spre capitala Franţei s-a oprit la Viena, pentru a depune o plângere către împăratul Imperiului austro-ungar, arătându-i suferinţele pătimite din partea autorităţilor chezaro-crăieşti. De la Viena şi-a urmat drumul prin Bologna, Florenţa şi Genova, apoi prin Marsilia, Avignon şi Lyon, iar de aici la Paris. Aici a stat de la 10 la 19 august 1896, scriind ziarului "Universul" din Bucureşti că "francezii m-au cinstit foarte mult, ca pe un frate. (...) Trăiască familia Romei şi prietenii românilor." Studenţii români aflaţi la Paris l-au condus să viziteze muzeele pariziene, iar Emil Picot, profesor la Şcoala de limbi orientale, l-a prezentat studenţilor francezi. Din Franţa badea Cârţan a plecat spre Belgia, după care a făcut o călătorie la Ierusalim şi apoi, din nou, la Roma.

În septembrie şi octombrie 1899 la Roma s-a ţinut cel de-al XII-lea congres de istorie al orientaliştilor, având 700 de delegaţi din 40 ţări, printre care şi România, delegaţia română fiind condusă de V. A. Urechia. La acest congres a apărut, din proprie iniţiativă, şi badea Cârţan. Profesorul Angelo Gubernatis a propus ca badea Cârţan să fie cel care va depune coroana de lauri din partea membrilor congresului, la Columna lui Traian. Despre eveniment s-a scris în ziarele italiene: "o voce puternică se auzea strigând: să trăiască mama Roma. Acest strigăt ieşea din pieptul lui George Cârţan, venit la Roma, precum se ştie, în portul lui naţional, de cioban român".

Cărți și tipărituri pentru elevii și studenții români din Ardeal

Badea Cârţan a început să transporte din România în Transilvania, aflată atunci provincie a Imperiului austro-ungar, cărţi şi alte tipărituri pentru elevii şi studenţii români ardeleni. Trecea cărţile cărându-le în desagi, în spinare, peste munţi, pentru că multe publicaţii româneşti, mai ales cele care vorbeau de istoria românilor, erau interzise în imperiu. Traversa munţii pe cărări dosnice, puţin umblate, unde nu exista riscul de a fi reţinut de jandarmi, iar cărţile confiscate, cu toate că uneori i s-a întâmplat şi acest lucru. Cărţile le primea prin donaţie de la românii din România sau le strângea la final de an şcolar de la elevii care nu mai aveau nevoie de ele şi le ducea în Transilvania.

La 2 iulie 1904 a participat la Serbările de la Putna, care comemorau 400 de ani de la moartea voievodului Ştefan cel Mare. De aici a plecat cu traista plină de cărţi, donate de folcloristul Simion Florea Marian, pentru "fraţii ardeleni". În decembrie 1904 badea Cârţan a ajuns la Cârţişoara, doar pentru a-şi găsi casa devastată de jandarmi, care îi confiscaseră cărţile româneşti interzise depozitate acasă, precum şi pe la vecini şi prin munţi, cum ar fi cele de la Arini, Diham şi Valea Cerbului.

În Bucureşti, badea Cârţan avea trei depozite de cărţi: unul la Casa din Cişmigiu, o clădire veche pe care i-a pus-o la dispoziţie primăria oraşului Bucureşti, altul la Şcoala superioară de arte şi meserii, iar al treilea la într-o cameră într-un subsol în strada Occidentului. De la Bucureşti transporta cărţile în desagi cu trenul (primise de la statul român un carnet de călătorii cu o sută de bilete gratuite) până la Sinaia, Azuga sau Buşteni, unde cobora, graniţa cu Imperiul austro-ungar fiind aproape, iar de aici urca munţii pe poteci prin păduri.

În anul 1905 a luat parte la comemorarea centenarului naşterii lui Timotei Cipariu, care a avut loc la 21 februarie la Pănade, lângă Blaj.

În total a trecut ilegal peste 200.000 de cărţi pentru copii, pentru ţărani învăţători sau preoţi, folosind mai multe rute prin care a traversat ilegal Munţii Făgăraş. Educaţia şi-a format-o singur, sub îndrumarea intelectualului braşovean Ion Cotigă, în tovărăşia căruia a prins gustul pentru citi şi a putut învăţa despre trecutul neamului său.

A murit în 1911, cu şapte ani înainte de marea Unire şi a fost înmormântat la Sinaia. Pe crucea de piatră deasupra mormântului său a fost inscripţionat: „Aici doarme Badea Cârţan, visând întregirea neamului său".

 



Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.25