Microplasticele și nanoplasticele sunt peste tot în mediul înconjurător, inclusiv în oceanele și lacurile noastre, terenurile agricole și chiar în algele de gheață arctice. Microplasticele au fost, de asemenea, găsite și în corpul nostru – mai precis în diferite țesuturi, inclusiv în plămâni, sânge, inimă și placentă, motive în plus de îngrijorare cu privire la potențialele riscuri asupra sănătății.
Cu toate acestea, în timp ce un număr tot mai mare de cercetări s-au concentrat pe microplastice și nanoplastice, există încă o lipsă de dovezi directe că prezența lor în țesuturile umane este dăunătoare sănătății noastre - și nu este sigur dacă sunt legate de anumite boli.
Un nou studiu a descoperit însă o corelație între microplastice și sănătatea inimii, scrie Reuters. Cercetătorii au descoperit că persoanele care aveau microplastice și nanoplastice detectabile în placa arterelor lor aveau un risc mai mare de atac de cord, accident vascular cerebral și deces.
Ce au arătat testele
Cercetătorii au analizat în total 257 de persoane. Toți pacienții erau deja supuși unei intervenții chirurgicale preventive pentru a îndepărta placa din arterele lor carotide (principalele artere care alimentează creierul cu sânge). Acest lucru a permis cercetătorilor să colecteze probe de placă și să efectueze o analiză chimică. Din cei 257 de participanți, s-a descoperit că 150 au microplastice și nanoplastice în placa arterială - în principal fragmente din două dintre cele mai frecvent utilizate materiale plastice din lume, polietilena (folosită în pungi de băcănie, sticle și ambalaje pentru alimente) și clorură de polivinil (utilizat la pardoseli, placari și țevi).
O analiză statistică a acestor date a constatat că pacienții cu microplastice și nanoplastice în placa arterială aveau un risc mai mare de a suferi un atac de cord, un accident vascular cerebral sau deces din orice cauză.
Cercetătorii au analizat, de asemenea, macrofagele (un tip de celulă imunitară care ajută la eliminarea agenților patogeni din organism) din arterele pacienților. Aceștia au descoperit că participanții care aveau microplastice și nanoplastice în placă aveau, de asemenea, fragmente de plastic în macrofage.
S-a analizat, de asemenea, dacă anumite gene asociate cu inflamația (care poate fi un semn de boală) au fost activate la participanți. Ei au descoperit că cei care aveau microplastice și nanoplastice în placa arterială aveau și semne de inflamație în genele lor.
Aceste rezultate pot sugera că o acumulare de nanoplastice și microplastice în placa carotidiană ar putea declanșa parțial inflamația. Această inflamație poate schimba ulterior modul în care se comportă placa în organism, făcându-l mai puțin stabil și determinând-o să formeze un cheag de sânge – care poate bloca în cele din urmă fluxul de sânge, ducând la atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale.
Diabeticii, cei mai afectați
Interesant este că, de asemenea, cercetătorii au descoperit că prezența nanoplasticelor și microplasticelor era mai frecventă la participanții care aveau diabet și boli cardiovasculare. Acest lucru ridică o mulțime de întrebări la care încă nu au primit răspuns - cum ar fi de ce microplasticele au fost mai frecvente la acești participanți și dacă poate exista o corelație între alte boli și prezența microplasticelor în organism.
Acest studiu s-a concentrat doar pe pacienții care aveau o boală a arterei carotide și aveau deja o intervenție chirurgicală pentru a elimina acumularea de placă. Ca atare, nu este clar dacă rezultatele acestui studiu pot fi aplicate unei populații mai mari de oameni. Cu toate acestea, nu este primul studiu care arată o legătură între microplastice și nanoplastice cu sănătatea precară.
Microplasticele și nanoplasticele interacționează cu proteinele
Cercetările sugerează că o parte din acest rău se poate datora modului în care microplasticele și nanoplasticele interacționează cu proteinele din organism. De exemplu, unele proteine umane aderă la suprafața nanoplasticelor din polistiren, formând un strat în jurul nanoparticulei. Formarea acestui strat poate influența activitatea și transferul nanoplasticului în organele umane.
Un alt studiu a sugerat că nanoplasticele pot interacționa cu o proteină numită alfa-sinucleină, care în studiile la șoareci s-a demonstrat că joacă un rol crucial în facilitarea comunicării între celulele nervoase. Aceste aglomerări de nanoplastice și proteine pot crește riscul bolii Parkinson.
"Cercetările mele de doctorat publicate în embrioni de pui au descoperit că nanoplasticele pot provoca malformații congenitale datorită modului în care interacționează cu o proteină numită cadherin6B. Pe baza interacțiunilor pe care le-am văzut eu și colegii cercetători, aceste malformații pot afecta ochii și tubul neural al embrionului, precum și dezvoltarea și funcționarea inimii. Având în vedere faptul că nanoplasticele și microplasticele se găsesc în placa carotidiană, acum trebuie să investigăm modul în care aceste materiale plastice au ajuns în astfel de țesuturi. La șoareci, s-a demonstrat că macrofagele intestinale (un tip de globule albe) pot absorbi microplastice și nanoplastice în membrana lor celulară. Poate că un mecanism similar are loc în artere, deoarece nanoplasticele au fost identificate în probe de macrofage ale plăcii carotide" a spus conducătorul studiului.
Descoperirile acestui ultim studiu se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi care arată o legătură între produsele din plastic și sănătatea noastră. Este important acum pentru cercetători să investigheze mecanismele specifice prin care microplasticele și nanoplasticele provoacă daune în organism.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
