Antrenorul a fugit alături de soţie şi de cei trei copii în Ungaria. Ei locuiau în Harkov, unul dintre cele mai afectate oraşe din Ucraina.
"Când stăteam în beciul casei noastre, eram atât de traumatizați încât tresăream la orice zgomot subit. Se auzeau explozii chiar și din beci, geamuri sparte, oameni țipând și fugind dintr-o parte în alta. Știți la ce tip de stres poți să fii supus, mai ales când ești copil.
Groaza era atât de mare că te sperii chiar și când cade o lingură. Pentru orice zgomot mic, te sperii, crezi că e o rachetă sau o bombă. Chiar și când am plecat din Ucraina, ne era frică de tot. Acum suntem în Ungaria, dar trauma a rămas.
Te întrebi ce este la fiecare zgomot de mașină sau de elicopter pe care îl auzi. Îți rămân aceste temeri. Știm că se întâmplă din cauza stresului și traumelor pe care le-am trăit.
Acum le este bine (n.r. copiilor lui), pentru că totul este liniștit aici. Poți să ieși pe stradă, să te simți liber, să începi să îți elimini acea experiență din minte", a povestit antrenorul, conform BBC.
Italianul Roberto de Zerbi, antrenorul echipei de seniori: Mai aud bombele şi avioanele
"Mai aud zgomotul bombelor și al avioanelor. Mă uit la toate știrile cu Ucraina, de dimineață până seara. Nu reușesc să mai văd altceva, nici măcar meciurile de fotbal. Mă simt mai rău decât în zilele cu bombardamentele din Kiev. Am senzația unui mare gol. Acolo aveam ceva de făcut, să organizez evadarea pentru mine și jucători, să vorbesc cu ambasada.
De-aici poți doar să privești. Vreau să mă întorc, pentru că a trebuit să fugim ca hoții, dar noi am muncit. Hoți, delincvenți sunt rușii ce au invadat țara. Am primit oferte să antrenez în altă parte, însă eu sunt legat de Șahtior, îmi doresc să câștig campionatul.
Nu eram îngrijorat că o rachetă ne va lovi, la început obiectivele erau militare. Teama mare era fuga. Din Kiev nu există decât o singură șosea spre vest și în dimineața izbucnirii războiului se formase o coadă de 70-80 km. Nu mai aveau benzină, nici de mâncare și de băut.
Riscai să stai trei zile în coloană, cum a pățit Fonseca în autocar, și să nu mori de bombe sau gloanțe, ci de foame, sete și frig. Așa i-am convins pe brazilienii mei să nu plece imediat. Am rămas închiși în hotel de joi până duminică, la nivelul -1, circa o sută de persoane dormind pe jos, pe saltele. Două-trei ore pe noapte, toți îmbrăcați”, a spus Roberto De Zerbi, citat de Digisport.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
