Şase membri ai unei familii, intoxicaţi după ce au mâncat ciuperci culese din pădure

Şase persoane din localitatea Oşlobeni, membri ai aceleiaşi familii, s-au intoxicat după ce au consumat ciuperci otrăvitoare, a anunţat, luni, Serviciul de Ambulanţă Judeţean (SAJ) Neamţ.

Între acestea s-au numărat trei copii cu vârste de 4, 7, respectiv 9 ani.

Au mâncat ciuperci culese din pădure. La câteva ore, s-au simțit rău

Părinţii copiilor le-au povestit cadrelor medicale că au cules ciupercile din pădurea din localitate, iar acasă au făcut mâncare din ele.

După câteva ore de la consum, tuturor membrilor familiei li s-a făcut rău şi au sunat la 112.

„Toţi pacienţii au fost preluaţi de ambulanţe cu asistent medical şi predaţi la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra-Neamţ”, au precizat reprezentanţii SAJ Neamţ.

Cei şase, cu vârste cuprinse între 4 şi 70 de ani, au rămas internaţi la SJU Piatra-Neamţ, pentru acordarea îngrijirilor medicale de specialitate.

Studiu NASA: Ciupercile pot supraviețui și pe Lună

Un studiu desfăşurat de NASA arată că unele specii de ciuperci şi bacterii pot supravieţui pe Lună, transmite Reuters. Informațiile vin pe fondul cursei dintre SUA şi China pentru aselenizare, care a adus în atenţia oamenilor de ştiinţă problema contaminării inerente a mediului selenar cu microorganisme aduse de cosmonauţi.

Noua cercetare analizează cinci forme de ciuperci şi bacterii şi arată faptul că unele dintre ele ar putea într-adevăr supravieţui o perioadă în anumite condiţii pe suprafaţa lunară - o descoperire care ridică îngrijorări cu privire la transferul neintenţionat de viaţă pe Lună.

Aceste microorganisme au fost testate în condiţii de laborator care reproduc condiţiile din trei regiuni din apropierea Polului Sud selenar - Nobile Rim, Connecting Rim şi de Gerlache Rim - folosind date de mediu bazate pe observaţii efectuate de Lunar Reconnaissance Orbiter al NASA şi date privind expunerea la radiaţii.

Simulările au indicat că unii dintre microbi ar putea supravieţui perioade de săptămâni până la luni în anumite zone - cum ar fi interiorul craterelor care rămân permanent umbrite - şi în anumite anotimpuri - toamna şi iarna, potrivit planetologului Prabal Saxena de la Centrul Goddard Space Flight din Maryland al NASA.

Ciupercile, mai rezistente decât bacteriile în condiții extreme

Cele două ciuperci studiate s-au dovedit a fi mai rezistente decât cele trei specii de bacterii. Aspergillus niger, o specie fungică comună, răspândită în climatele mai calde şi cunoscută şi sub numele de „mucegai negru”, a fost cea mai rezistentă.

Aspergillus prosperă în locuri calde şi umede, cum ar fi băile şi sistemele de încălzire, ventilaţie şi aer condiţionat. Astronauţii l-au găsit în interiorul Staţiei Spaţiale Internaţionale. Experimentele au arătat că poate supravieţui chiar şi în afara staţiei, complet expus la mediul cosmic.

Cercetătorii au studiat, de asemenea, mai multe specii de Fusarium, o ciupercă comună transmisă prin sol.

„Aspergillus a fost cea mai potrivită pentru a supravieţui în regiunile polilor selenari. Fusarium a fost foarte rezistentă, deşi nu la fel de rezistentă ca Aspergillus”, a declarat Saxena, autorul principal al studiului publicat săptămâna trecută în revista Science Advances.

Au fost studiate trei specii de bacterii: Deinococcus radiodurans, un microb transmis prin sol, cunoscut pentru rezistenţa la frig şi radiaţii; Staphylococcus aureus, adesea găsit pe piele şi în interiorul pasajelor nazale şi respectiv Bacillus subtilis, găsit în sol, vegetaţie şi tractul gastrointestinal uman.

„Bacteriile pe care le-am examinat au fost mai puţin rezistente la radiaţiile ultraviolete şi, în consecinţă, au avut o rată de supravieţuire mai mică, Deinococcus fiind mai rezistente, iar Staphylococcus şi Bacillus mai puţin rezistente”, conform lui Saxena.

Radiaţiile UV şi căldura - temperaturile din timpul zilei pot ajunge la aproximativ 127 de grade Celsius - au fost cele mai mari ameninţări, alături de radiaţia particulelor energetice şi efectele naturale ale vidului asupra suprafeţei selenare.

Modelele au dezvăluit hărţi ale „nişelor de supravieţuire” de dimensiuni mari cât baza craterelor. Aspergillus din modele ar putea supravieţui chiar şi în zone cu puţină expunere la lumina solară - deci la radiaţii UV.

„Studiul nostru s-a concentrat doar pe supravieţuirea acestor celule, nu pe creşterea sau reproducerea lor”, a precizat Heather Graham, geochimistă organică la Centrul de Zbor Spaţial Goddard şi co-autoare a studiului.

„Dar există scenarii în care celulele pot fi îngropate, ceea ce le-ar menţine calde şi protejate de radiaţii. Pot exista, de asemenea, scenarii în care s-ar putea forma buzunare de apă lichidă, ceea ce ar putea ajuta organismele să crească”, a spus Graham.

Aceste microorganisme ar putea afecta resurse precum „apa” prezentă sub formă de gheaţă în unele locuri de pe Lună, care sunt potenţial utile pentru astronauţi, au mai spus cercetătorii.

Studiul nu a analizat dacă mediul selenar ar putea provoca mutaţii care să facă microorganismele mai periculoase ca agenţi patogeni. „Studiul a analizat doar persistenţa celulară şi nu mutaţia, aşa că nu putem extinde aceste rezultate pentru a include detalii despre patogenitatea viitoare”, a spus Graham.

Transportarea microorganismelor pe Lună este considerată inevitabilă, corpurile umane fiind în mod natural pline de acestea.

„Când spunem transfer neintenţionat de viaţă, ne referim la oameni care depun neintenţionat microbi pe suprafaţa selenară prin intermediul costumelor lor spaţiale, al unui instrument sau al unei maşinării”, a spus Graham.

„Rezistenţa acestor organisme înseamnă că pot afecta analizele viitoare ale probelor, care ne vor ajuta să înţelegem lucruri precum compoziţia chimică a regolitului (materialul de pe suprafaţa selenară) sau prezenţa anumitor molecule organice. Contaminarea este inevitabilă, aşa că trebuie să urmărim ceea ce aducem cu noi, astfel încât să putem distinge ulterior chimia selenară de lucrurile pe care le-am adus de pe Pământ”, a mai susţinut Graham, potrivit Agerpres.