Agresivitatea este tot mai prezentă în jurul nostru, indiferent de vârstă, uneori pornind de la motive puerile sau absurde. Mă întreb, de multe ori, ce se ascunde în spatele acestei agresivități, în special cea din rândul copiilor și adolescenților, și în ciuda răspunsurilor primite din partea specialiștilor, psihologi sau psihoterapeuți, îmi este foarte greu să accept acest lucru.
Am văzut situații de copii din familii educate, ”familii bune” cum le place unora să îți spună, și de unde ne-am putea aștepta ca acei tineri să fi avut un exemplu bun de urmat, însă rezultatul este departe de ceea ce ne-am dori.
Din păcate, dorința de apartenență la un grup ori anturaj, nu cel mai potrivit după crezurile noastre de adulți, îi determină pe adolescenți și tineri să se abată de pe făgașul normal.
Discuțiile și divergențele din social media ori o privire nepotrivită au ajuns să fie tranșate, la propriu, cu briceagul și maceta, așa cum a fost cazul elevului din București, agresat de un grup, chiar în școală, sau cu bătăi ca în ring, cazul celor două eleve de numai 15 ani, din Galați, agresate de un grup de mai multe adolescente, pe o alee de lângă școală, ziua în amiaza-mare.
Însă cazul tânărului gimnast, abuzat și înjosit de doi dintre colegii de cantonament, pe motiv de etnie, legat de calorifer, tuns și obligat să consume alcool, deși în cantonament, mai ales al unui lot de juniori, nu este voie cu alcool, dar și mimarea unui joc sexual, arată că suntem departe de o normalitate pe care mulți ne-o dorim pentru copiii noștri.
Și pe vremuri se făceau glume în cantonamente, dar erau inofensive, însă ce vedem acum, în întreaga societate mă face să mă întreb: pe mâinile cui ne lăsăm viitorul?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
