Deoarece mai sunt câteva zile până la Paște, cea mai importantă și mai solemnă sărbătoare a religiei creștine, actorul Mihai Mălaimare a vorbit cu nostalgie despre amintirile copilăriei sale din perioada acestei sărbători.
„Era un lucru formidabil. În primul rând era o frenezie a curățeniei, a renașterii alături de natură, a renașterii spațiului vital. Vopseam casele, vopseam bordurile, vopseam gardurile. Noi doi, eu cu sora mea, pentru că ai noștri erau duși la muncă, noi scoteam tot din casă, era mai simplu să fac curat așa, le aruncam pe toate în curte, curățam și apoi le băgam pe rând. Era extrem de eficientă această metodă.
După o zi de trudă, asta se petrecea de obicei miercurea, urma această perioadă, joia mare, vinerea mare, sâmbăta, a unei prefaceri lăuntrice, în același timp cu niște impulsuri de un teatralism formidabil pentru că treceam vinerea pe sub Sfântul Aer. Era o mișcare teatrală, era o istorie această chestie, să poți să te învârți în jurul bisericii de trei ori cu preotul în frunte, era un fel de a te simți aparținător al cuiva.
Îmi aduc aminte cum, în dimineața imediat după noaptea de Înviere, mama și tata ne așteptau cu un lighean cu apă, un lighean mare în care erau niște ouă roșii și niște bănuți. Ne spălam pe față. Idee era că cine se spăla ultimul lua banii. Această acțiune avea o semantică anume, ca un fel de botez de cuminecare. Era un lucru formidabil. Această senzație de răcoare a apei însemna pentru mine Paștele, așa cum Crăciunul era atingerea tulburătoare pe care o simțeam de creanga bradului, pe care nu am știut niciodată cum îl băgau al mei în camera mea, atât de profund era somnul din noaptea aia. Poate pentru că trăiam de-adevăratelea, joaca era joacă, munca era muncă, învățătura era învățătură, aveam un scop în viață.”, a spus actorul Mihai Mălaimare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
