Postul de televiziune a venit cu ideea unui concurs în urma căruia oricine poate deveni următorul lider al țării. Tot ce trebuie să faceți este să înregistrați, într-un mesaj video, răspunsul la întrebarea "Ce îi lipsește României?". Trimiteți înregistrarea pe Whatsapp la numărul 0756.898.760 până pe data de 15 noiembrie 2018. Astfel, veți avea ocazia să le vorbiți, în față, românilor, chiar de 1 Decembrie. Concursul se numește "100 România".
Chiar dacă mai sunt câteva zile de înscriere, pentru mine câștigător este Cosmin Șontică. Am aflat că participă dintr-un spot Antena 3 care a difuzat doar trei secunde din clipul pe care tânărul l-a trimis.
”României îi lipsesc oamenii care înțeleg faptul că un viitor mai bun nu se așteaptă, ci se construiește”, a zis Cosmin Șontică în fragmentul difuzat de Antena 3. Nu știu dacă va ajunge în finală, dar mesajul său ar merita să se audă.
De Cosmin Șontică am aflat în 2014 urmărind o știre la televizor. ”Familia unui jurnalist din Buzău a fost ameninţată de interlopi. Trei indivizi cu cagule au intrat în casă peste mama ziaristului şi au ameninţat-o” - titrau televiziunile. Problemele au apărut după ce jurnalistul din Buzău a postat pe Internet un anunţ prin care spunea că urmează să facă dezvăluiri despre averile mai multor politicieni locali. Interlopii au mers imediat la locuinţa acestuia, însă nu l-au găsit. Acasă era doar mama lui pe care au ameninţat-o şi i-au spus să vorbească cu fiul ei şi să-l convingă să nu mai publice aceste articole. Așa arăta presa din Buzău în 2014.
Atunci, l-am contactat pentru un interviu.
Cosmin Șontică, în afară de faptul că este profesor, este și ziarist la un ziar local. Într-un interviu acordat DC News, îl veți cunoaște mai bine.
DC News: De unde a început pasiunea pentru presă? Cum se vede presa din punct de vedere al jurnalistului din provincie?
Cosmin Șontică: Pasiunea pentru ziaristică are rădăcini mai vechi, undeva prin facultate, însă am redescoperit-o recent, dintr-o joacă. Discutam cu elevii mei despre stilul publicistic și a ieșit o lecție atât de interactivă, încât, mi-am dat seama cât de mult îmi place. Ne-am "jucat" toată ora scriind articole și buletine meteo, făcând pe prezentatorii tv și încercând să facem tot ce face un jurnalist. A doua zi, am început să descarc de pe inernet fel de fel de cursuri de ziaristică, pe care, efectiv, le savurăm. Odată aprinsă scânteia, m-am pus pe scris. Pasiunea asta, venită parcă de nicăieri, mi-a schimbat complet cursul vieții și felul meu de a fi. Întotdeauna am considerat că presa înseamnă informare, obiectivitate, dăruire, tumult, respect. Ea e un răspuns la nevoia omului de informare, de empatie, de liniște. De aceea, cred că presa trebuie făcută cu responsabilitate, indiferent că ești din Buzău, București sau Făgăraș. Până la urmă, cel mai important contract al jurnalistului este cel încheiat cu oamenii.
DC News: Practic, scrii singur la acest ziar care în scurt timp a crescut foarte mult. Cum reușești și cum faci față concurenței?
Cosmin Șontică: Cred că am reușit să facem ziarul cunoscut pentru că nu am considerat niciodată că am fi într-o competiție cu cineva. Pur și simplu am scris din pasiune, din respect pentru oameni, fără să privim în stânga sau în dreapta. Folosim tot felul de instrumente de social-media și astfel reușim să ajungem primii în casele oamenilor. Oamenii asta vor : proximitate, viteză și obiectivitate.
DC news: De unde ai învățat să faci presă?
Cosmin Șontică: Scriu de ceva vreme, însă nu pot sa spun că am avut un mentor. N-am avut norocul să întâlnesc acea persoană care să-mi arate cum se scrie, ce greseli trebuie evitate sau ce trucuri să folosești pentru a reuși. Singurii mei profesori de jurnalism au fost cărțile și simțul datoriei.
DC News: Te-ai gândit vreodată să renunți la acest ziar? De ce?
Cosmin Șontică: În meseria de jurnalist, sunt momente în care, prin anumite subiecte pe care le tratezi, ajungi sa deranjezi anumiți oameni. Și atunci m-am gândit serios să renunț. Ajunsesem să cred că sunt singur împotriva tuturor, dar m-am înșelat. Alături de mine erau tot timpul cititorii mei, oameni care așteptau să afle ce se întâmplă în orașul lor și asta mi-a dat curajul să continui.
DC News: Spune-mi un moment emoționant/un moment greu sau un eveniment care iți va rămâne în minte mereu
Cosmin Șontică: Da. Nu pot să uit momentul în care, ajuns la un accident de ciculație pentru o știre, am zărit în sanț pe un coleg din presă. Ajunsese acolo cu 10 minute înaintea mea și a fost lovit mortal de o mașină scăpată de sub control. A fost o lecție teribilă de viață. O lecție despre viață și despre moarte. O lecție despre o viață trăită și pierdută la datorie, încercând să transmiți primul evenimentele care se produc.
Scrisoare către Iohannis
Apoi, a urmat o scrisoare către Klaus Iohannis. În 2014, în campania pentru prezidențiale, întrebat ce gândeşte un profesor când aude că un alt cadru didactic a putut cumpăra din salariu şase case, Klaus Iohannis a răspuns sec: "Ghinion". După ce moderatorul a întrebat: "ghinion pentru cine", după câteva secunde de tăcere, liderul PNL a completat răspunsul: "ghinion pentru mine".
Cosmin Șontică, profesor de limba și literatura română, la o școală din Buzău, a transmis liderului PNL de la acea vreme o scrisoare pe marginea acestui subiect.
Iată scrisoarea lui Cosmin Șontică către Klaus Iohannis:
„Stimate domnule profesor Klaus Werner Iohannis,
Numele meu este Cosmin Șontică, am 28 de ani și sunt profesor de limba și literatura română la o școală din municipiul Buzău.
Vă adresez această scrisoare ca răspuns la afirmațiile făcute de dumneavoastră în timpul unei emisiuni televizate, în cadrul căreia ați spus că profesorii din România care nu au reușit să își cumpere mai multe case din salariul de bugetar „au avut ghinion".
În primul rând, aș vrea să vă spun că am primit cu amărăciune declarația Dumneavoastră. Personal, consider că, prin afirmațiile făcute, v-ați jignit profund (foștii) colegi de breaslă, poziționându-vă undeva deasupra tuturor celor care au ținut cândva și țin astăzi creta în mână. Știu că vă doriți mult să ajungeți președintele României, însă mai știu că șeful unui stat democratic ar trebui să fie un soi de „primus inter pares", adică un „prim între egali", ceea ce Dumneavoastră nu sunteți nici acum și nici nu cred că veți fi vreodată. De ce? Pentru că ne tratați cu o superioritate soră cu indiferența, mergând până într-acolo încât a ne considera pe toți niște bătuți de soartă pentru că am ales nobila profesie de dascăl!
Cred că dumneavoastră ar trebui să știți cel mai bine care este condiția profesorului din România și sunt de părere că, dacă nu aveți posibilitatea de a ajuta, ați putea măcar să nu mai puneți sare pe rănile celor care, din umilul salariu de educator, n-au reușit nici măcar să-și achite chiria pe luna trecută la garsoniera de 18 metri pătrați.
În al doilea rând, aș vrea să subliniez că EU NU SUNT UN GHINIONIST. Mă consider chiar un român NOROCOS, care a avut șansa de îmbrăca o „haină" nobilă, cea de profesor, chiar dacă ea nu mi-a adus până acum șase case, așa cum a făcut în cazul Dumneavoastră. Sunt norocos că m-am născut într-o țară frumoasă, cu oameni și buni, și răi, ai căror copii – educați în școlile românești – au dus mai departe, în lume, renumele țării noastre.
Asemenea colegilor mei, sunt norocos că mi s-a acordat responsabilitatea de a avea grijă de sufletele și mințile copiilor dumneavoastră, chiar dacă statul român îmi oferă, în schimb, o sumă care, probabil, dumneavoastră nu v-ar ajunge nici măcar să plătiți întreținerea pentru una dintre cele șase proprietăți.
Nu, eu nu am avut ghinion pentru că nu mi-am putut cumpăra, din salariu, mai mult de o mașină la mâna a doua – și aceea, cu destul efort. Nici pentru că nu am făcut meditații cu elevii, preferând să îi „meditez" în timpul orei de curs, așa cum m-au învățat școala și bunul simț.
În final, aș vrea să vă spun că, dacă există în România vreun profesor ghinionist, acela sunteți DUMNEAVOASTRĂ, domnule Iohannis!
Din respect, vreau să vă urez succes în campania electorală, însă aș vrea să știți, totodată, că pe votul meu nu vă puteți baza. Nu știu cât contează acest aspect pentru Domnia Voastră, însă pentru mine, refuzul de a alege un om care mă consideră ghinionist doar pentru că nu mă scald în bani și case, este suprema răsplată.
Cu stimă,
Cosmin ȘONTICĂ"
La acel moment, contactat de DC News pentru a explica de ce îl consideră pe Klaus Iohannis un ghinionist, Cosmin Șontică ne-a spus: "În primul rând, Klaus Iohannis este ghinionist pentru că i s-a pus această întrebare și a răspuns fără a avea prea mult timp de gândire. În al doilea rând, nu știu dacă a avut vreodată șansa să trăiască dintr-un salariu de profesor. Nu cred că a vorbit în cunoștință de cauză".
Poliția vorbirii
În 2015, publica prima sa carte. Cosmin Șontică, jurnalist și profesor de limba și literatura română, a înființat Poliția vorbirii.
"Poliția vorbirii" este un ghid de exprimare corectă apărut la Editura Editgraph care taxează cele mai frecvente greșeli făcute de politicieni, jurnaliști sau oameni de rând. Lansarea cărții "Poliția vorbirii" va avea loc la Buzău, sâmbătă, 12 decembrie, ora 17:00.
În acest context, jurnalistul Cosmin Șontică a acordat un interviu în exclusivitate pentru DC News în care a vorbit despre gafele auzite aproape zilnic. Profesorul ne-a spus care este cauza pentru care românii nu mai știu să vorbească și să scrie corect gramatical.
DC News: Ai înființat Poliția vorbirii. Care a fost momentul declanșator când ai spus: gata, de azi mă apuc de scris o astfel de carte?
Cosmin Șontică: Hotărârea a venit ca o picătură chinezească. Petrecând mult timp pe rețelele de socializare, vedeam la tot pasul greșeli de exprimare și aproape că mă obișnuisem cu ele. Atunci mi-am dat seama că s-a umplut paharul și că există pericolul să ne educăm copiii într-o limbă deformată. Prin urmare, am înființat o „poliție a vorbirii", deși titlul este o metaforă. Este, dacă vreți, o reacție normală a unui român pentru care limba este o moștenire inalterabilă, un bun comun, pe care cu toții suntem datori să îl apărăm.
DC News: De ce a fost nevoie de Poliția vorbirii?
Cosmin Șontică: Trebuie să vă mărturisesc că Poliția vorbirii „s-a scris singură", dacă-mi permiteți acest pleonasm numai pentru forța lui de sugestie. A fost suficient să deschid Facebook-ul, să derulez postările, să-mi iau un pix și-o foaie și să mă apuc de notat. Nici nu vă închipuiți câte greșeli se strecoară în postările noastre de zi cu zi, iar pentru ochiul avizat, ele sunt adevărate probe de necunoaștere a limbii materne. Ce aduce nou? Îmi place să cred că Poliția vorbirii aduce în prim-plan problemele care macină comunicarea actuală pe rețelele de socializare, indiferent că actorii ei sunt elevi de gimnaziu, liceeni, studenți sau oameni care au absolvit studiile. Deși titlul îi poate speria pe unii, cartea prezintă într-o manieră accesibilă și plină de umor greșeli uzuale, însoțite de imagini elocvente.
DC News: Te rog să îmi dai exemple de gafe gramaticale ale jurnaliștilor sau ale politicienilor.
Cosmin Șontică: E greu să realizezi o ierarhie a greșelilor în funcție de gravitatea lor. Sigur, profesia de jurnalist impune o cunoaștere temeinică a normelor gramaticale, însă asta nu înseamnă că redactorii nu mai greșesc. Folosirea lui „datorită" în locul lui „din cauza" tinde deja să devină regulă, în condițiile în care ea e greșeală toată ziua. „Datorită" introduce o cauză pozitivă, în timp ce „din cauza" presupune un aspect negativ. Nici forma articulată hotărât a lui „prim-ministru" nu e folosită corect: românii citesc pe Internet sau văd la TV scris mare „primul-ministru". Total greșit. Corect e „prim-ministrul", că de-aia zic „prim-procurorul", și nu „primul-procurorul", „prim-secretarul", și nu „primul-secretar", „prim-planul", și nu „primul-plan". Sigur, nu cred că e cazul să amintesc de „președenție", „dragele (mele)", „ultimile", „gips", „servici", „țigare", „vroiam", „ca și" sau „se merită".
DC News: Care-i cauza pentru care românii nu mai știu să vorbească/scrie corect gramatical?
Cosmin Șontică: Vorbirea corectă presupune o minimă asumare a regulilor de gramatică din partea vorbitorului. Asta nu înseamnă că trebuie să te apuci să teoretizezi, ci doar să știi cum e corect. Sunt aspecte care se învață în cadru formal, în școală, dar și în cadru informal, în afara ei. Pe de o parte, eu aș pune greșelile pe seama comodității vorbitorilor, cărora chiar nu le mai pasă care e forma corectă. Totul ține de modele, iar cele mai multe modele (de fapt, antimodele) circulă nestringherite pe Net și greșesc. Raționamentul e simplu: „Greșește el ministrul „X" sau cântărețul „Y", iar asta nu îl împiedică să fie bogat și celebru. Eu de ce nu aș putea greși?" Pe de altă parte, generația tânără nu mai citește, așadar, nu mai are unde să vadă cum e corect. Totul se face astăzi în mediul virtual, unde se strecoară nenumărate greșeli și nu există nicio instanță care să le cenureze. În era vitezei și a Internetului, scriem cuvinte după cuvinte, rânduri după rânduri, fără să ne mai dăm seama că facem greșeli de care cei care au trecut pe la școală râd cu lacrimi.
DC News: O prietenă de-a sa sau de-ale sale?
Cosmin Șontică: Conform DOOM 2, sunt corecte ambele forme. Așadar, pot să spun „o prietenă de-a mea" și „o prietenă de-ale mele" fără să greșesc. De altfel, DOOM ne-a obișnuit cu acceptarea a două forme diferite ale aceluiași cuvânt sau ale aceleiași expresii. Chiar dacă forma „o prietenă de-ale mele" ar putea părea mai justificată (o prietenă dintre ale mele), personal, rostesc „prietenă de-a mea", „un prieten de-al meu".
Concluzionând... Cosmin Șontică ar merita să câștige concursul de la Antena 3. Este profesor, precum Klaus Iohannis și, dacă nu va ajunge să aibă șase case, măcar vacanțele să-i fie prezidențiale... în sensul în care premiul pus la bătaie este o excursie în Tenerife, locul unde mai merge Klaus Iohannis să se relaxeze.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
