Sunt momente în viață când simți nevoia să te oprești și să arunci o privire în oglindă și în jurul tău, ca să vezi ce s-a mai întâmplat cu tine și cu lumea ta.
Momentul actual îmi aduce aminte de formidabila observație cu care Marin Preda descrie, în volumul al II-lea al romanului "Moromeții", dezagregarea vechii lumi românești interbelice și insinuarea, în anii imediat următori celui de-Al Doilea Război Mondial, a agenților subversivi ai regimului comunist: „Dar, ca printr-o spărtură care nu mai putea fi dreasă, începură să năvălească în acel timp pe scena satului oameni și întâmplări [...] și, s-ar fi zis, văzând ce oameni ieșeau acum la iveală, că un sat parcă nu era o așezare de cel mult două mii de case adunate într-o vale a unui râu și ascunse sub salcâmi, ci o groapă fără fund din care nu mai încetau să iasă atâția necunoscuți! Cine erau toți ăștia?"
E formidabilă întrebarea lui Marin Preda, care rezumă simplu procesul prin care, în epoci de tulburare a apelor, la suprafață ies numai reziduurile, mâlul și mocirla... De unde vin toți acești oportuniști? De unde atâta lipsă de caracter în viața noastră publică? Și cum putem crede că vom construi vreodată ceva solid cu oameni fără șira spinării, fără demnitate și fără identitatea pe care ți-o dau școala făcută bine și o profesie în care să excelezi?", a zis Ionuț Vulpescu pe Facebook.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
