"Expresia îi aparține unui politolog german care studiază problemele transformării social-ecologice. E cu atât mai importantă în contextul dezbaterilor recente pe tema principiilor bioclimatice. Cu alte cuvinte, nu putem duce la bun sfârșit transformarea socială decât din perspectivă ecologică. Roșul și verdele sunt culori din spectrul politic, dar și din spectrul mșcărilor sociale: roșul simbolizează frecvent dreptatea socială, iar verdele, care simbolizează dreptatea climatică sau principiile bioclimatice, este atribuit ecologiei. În ce privește chestiunea concretă a locuirii, această interdependență nu a fost studiată îndeajuns. Una dintre criticile formulate în dezbaterile recente constă în faptul că, atunci când vine vorba de locuire, chestiunile de natură ecologică sunt, de regulă, ocultate. Se vorbește numai de construcții, construcții și iar construcții. Deși tocmai în privința asta noi abuzăm grav de capacitățile ecologice ale planetei. Cele două componente nu pot fi înlocuite una cu alta.
În contextul german, de exemplu, verdele este înlocuit frecvent cu roșul și roșul cu verdele, în așa fel încât nu se ajunge cu adevărat la soluții viabile. E vorba, în primul rând, de gentrificarea ecologică: creșterea valorii unor locuințe și cartierere cu mai multe spații verzi, cu sisteme fotovoltaice pe acoperiș, cu renovări energetice (izolarea pereților). Dar toate aceste măsuri sunt, parțial, simple pretexte pentru a alunga anumite categorii sociale din aceste locuințe sau cartiere. În acest sens, e nevoie de sprijin mai ales din partea statului, care ar trebui să-i protejeze pe chiriași. Pentru că avem nevoie de această valorizare, avem nevoie de modernizare, de „verde“, dacă vreți, dar numai în combinație cu „roșul“.", a explicat Anton Brokow-Loga, de la Universitatea Bauhaus din Weimar, în cadrul emisiunii Outlook, de la DC NEWS TV.
Soluție pentru criza din imobiliare: Prețuri diferite pe metru pătrat pentru locuințe mari și pentru locuințe mici
Cine vrea să-și cumpere astăzi un apartament știe că este cam greu spre imposibil să-l achiziționeze cu banii „jos”. Cei mai mulți oameni fac credite pe 30 de ani pentru a fi proprietari pentru o casă care devine a lor peste trei decenii.
Oamenii fac credite pe 30 de ani chiar și pentru o garsonieră pentru că și acestea costă zeci de mii de euro. Dar se pot stabili, de exemplu, prețuri diferite pe metru pătrat pentru locuințe mari și pentru locuințe mici? E nevoie de reglementări mai stricte? Întreabă profesorul Radu Golban în emisiunea sa de pe DC News și DC News TV - „Outlook” unde i-a avut invitați pe cercetătorii Miriam Nessler, de la Institutul pentru Dezvoltare Urbană și Regională din Dortmund, și Anton Brokow-Loga, de la Universitatea Bauhaus din Weimar.
„Oamenii se solidarizează și se apropie mai mult unii de alții în vremuri grele. Dar, politic vorbind, fenomenul acesta ține mai mult de improvizație; faptul că oamenii pot să împartă o suprafață locuibilă nu reprezintă o soluție pe termen lung. Întrebarea este: există vreun model care să ne permită să spunem că un anumit procent dintr-o suprafață poate fi ocupat numai de locuințe cu anumite dimensiuni? Se pot stabili, de exemplu, prețuri diferite pe metru pătrat pentru locuințe mari și pentru locuințe mici? E nevoie de reglementări mai stricte? E nevoie, în viitor, de mai mult spațiu sau de noi concepții despre locuire? Asta ca să înțelegem mai bine chestiunea distribuirii echitabile a spațiului locuibil”, a întrebat Radu Golban.
„Da, e nevoie de câte puțin din toate – dacă vrem să simplificăm. Pentru un răspuns mai complex, trebuie să intrăm puțin în detalii. Crearea de noi spații locuibile poate fi o parte a soluției, dar nu este nici pe departe suficientă. Se constată o inerție la nivelul fondului locativ: în Europa, de exemplu, foarte puține dintre locuințele existente au fost construite în ultimii ani. Teoretic, construcțiile noi nu sunt în măsură să schimbe cu adevărat ceva. Deși trebuie să mărturisesc că am toată simpatia pentru formele de locuire cooperatiste, pentru noi proiecte de construcții, care încearcă, de exemplu, să facă acceptabile social și accesibile așa-numitele microcase. Dar există și aici anumite piedici juridice, dacă privim lucrurile în detaliu. În condițiile prezente, e foarte greu de împiedicat un fel de ocupare nepotrivită a spațiului: de exemplu, trei persoane decid să se mute împreună într-o microcasă, dar după doi ani, în mod surprinzător, acolo rămâne o singură persoană”, a zis Anton Brokow-Loga.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
