Roșia Montană a fost și a rămas cel mai important zăcământ de aur încă de acum aproximativ 2.000 de ani, înainte de cucerirea Daciei de către romani, când localitatea era cunoscută sub numele de Alburnus Maior. Din anul 1970 s-a început exploatarea minereurilor aurifere la suprafaţă, în carieră deschisă în masivul Cetate, într-o mină mică de circa 400.000 tone de minereu anual. Din concentratele obţinute la Gura Roşiei se extrăgea aurul prin cianurare la Baia de Arieş.
Afacerea Roşia Montană a început oficial în 4 septembrie 1995 prin semnarea unui contract de cooperare între Regia Autonomă a Cuprului Deva, RAC Deva, actuală Companie Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest S.A şi „Gabriel", care nu era înregistrată încă oficial la acea dată, că urmare a adjudecării unei licitaţii, organizată de Minvest şi Ministerul Industriilor.
Gabriel a fost cotată imediat la bursă din Vancouver şi la cea din Toronto, cu simbolul GBU şi a început să emită în 1996 acţiuni pe seama Roşiei Montane. Pe 17 decembrie 1996, Gabriel a intrat într-o înţelegere cu Gabriel Jersey, iar ca rezultat, acționarii lui Gabriel Jersey şi-au vândut acţiunile şi au devenit acționarii majoritari ai lui Gabriel, iar în aprilie 1997 Gabriel Jersey a devenit subsidiară în proporţie de 100% a lui Gabriel.
Pe 7 iunie 1997, Gabriel a intrat, prin subsidiara Gabriel Jersey, şi împreună cu încă trei acţionari minoritari privaţi, într-un Contract de încorporare şi asociere cu Minvest, care aducea un aport în natură de 33,8 %, şi s-a format compania mixtă pe acţiuni Euro Gold Resources S.A., iar doi ani mai târziu compania şi-a schimbat numele în Roşia Montană Gold Corporation S.A., pe scurt RMGC.
RMGC a avut iniţial două proiecte: Roşia Montană şi Bucium, iar din 2009 s-a adăugat şi proiectul Băişoara
Sub denumirea Proiectul Roşia Montană s-au aflat mai multe proiecte care au luat în timp amploare. S-a pornit de la explorarea şi exploatarea în iazul de decantare al fostei mine de la Roşia Montană şi apoi proiectul de explorare s-a extins la peste 4 mii de ha.
Conform Legii minelor, în luna decembrie 1998, Minvest a primit de la Agenţia Naţională pentru Resurse Mineral Licenţa de exploatare nr. 47, de minim 20 de ani, cu care să continue exploatarea la mina veche din masivul Cetate. În anul 1999, RMGC a obţinut licenţa de concesiune pentru exploatare nr. 47 prin transfer de la Minvest şi nu prin licitaţie. Licenţa era valabilă doar pentru exploatarea veche, care a fost închisă în 2006, iar autorizaţia de mediu, emisă pentru Minvest, a expirat şi ea în decembrie 2004.
În 2000, la Roşia Montana au început cercetările arheologice, cu participarea echipelor de specialişti de la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia şi de la Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional pentru evaluarea potenţialului arheologic şi arhitectural al Roşiei Montane.
Un an mai târziu, în urmă unor studii de fezabilitate, compania Gabriel a decis să continue dezvoltarea proiectului Roşia Montană spre producţie. Proiectul consta în deschiderea celei mai mari exploatări aurifere la suprafaţă prin cianurare din Europa, care urmă să cuprindă în Valea Roşia patru cariere la Cetate, Cîrnic, Orlea şi Jig-Vaidoaia şi o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului şi argintului, iar în Valea Corna, un iaz de decantare a substanţelor chimice cu o suprafaţă de 367 hectare. Proiectul prevedea folosirea a peste un milion şi jumătate de tone de substanţe periculoase, între care 192.000 tone de cianură de sodiu, sterilele fiind depozitate în iazul de decantare situat la 2 km de Abrud.
Cât aur și cât argint se vor extrage de la Roșia Montană
Capacitatea optimă de prelucrare a fost estimată iniţial la 13 milioane tone minereu anual, urmând să fie extrase în medie 1,56 grame de aur/tona de minereu şi 7,8 grame de argint pe tona de minereu, cu un cost iniţial de 253 milioane dolari, reevaluat, însă, în urmă cu un an, la circa un miliard de dolari, estimându-se că viaţa minei va fi de aproximativ 16 ani.
În proiect se mai prevedea că pe măsură ce se va încheia activitatea în cele patru cariere de suprafaţă propuse, acestea vor fi reumplute cu pământ, cu excepţia carierei Cetate, care va fi umplută cu apă şi transformată într-un lac de agrement, iar întreagă zona va fi plantată cu vegetaţie. Planurile de închidere şi post-închidere a minei urmau să asigure o monitorizare permanentă pe parcursul a 50 de ani după încheierea exploatării.
Zona propusă pentru dezvoltarea proiectului minier reprezintă aproximativ 25% din teritoriul comunei Roşia Montană şi de aceea Roşia Montană Gold Corporation a achiziţionat cu peste 70 de milioane de dolari, începând din 2002, 620 din cele 794 de gospodării aflate în zona de impact a proiectului, 150 de familii au acceptat să fie strămutate, alte peste 500 de familii urmând să fie mutate la Piatră Albă, la circa 5 km.
Conform estimărilor companiei, proiectul urma să creze peste 2300 de locuri de muncă în faza de început a lucrărilor de decopertare și peste 800 de locuri de muncă permanente, după ce proiectul va deveni operațional.
În prezent, Societatea Roşia Montană Gold Corporation este controlată de compania canadiană Gabriel Resources cu 80,46% din capitalul social şi deţine la Roşia Montană, prin concesionare în vederea exploatării, cel mai important zăcământ de aur din România, evaluat la aproximativ 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. Exploatarea ar urma sã înceapă în noiembrie 2016, dupã ce planul urbanistic zonal va fi aprobat până la sfârşitul acestui an.
RMGC dezvoltă proiectul minier de la Roşia Montană cu costuri proiectate de un miliard de dolari, prin care compania estimează că va extrage 626.000 de uncii Troy de aur pe an, timp de cinci ani de la inaugurarea minei. O uncie Troy este echivalentul a 31,1 grame de aur.
În spatele RMGC sunt nume mari din business-ul mondial, precum miliardarii John Paulson, Beny Steinmetz şi Thomas Kaplan.
Statul, prin firma Minvest Deva, are o participaţie de 19,31% în RMGC.
Compania nu a primit încă autorizaţiile necesare începerii proiectului, în prezent, proiectul fiind în curs de evaluare la Ministerul Mediului.
Care este moștenirea culturală din Roșia Montană
În anul 2000, a fost demarat unul din cele mai mari programe de cercetare arheologică de salvare din România – programul „Alburnus Maior”, coordonat de muzeul Naţional de Istorie a României şi finanţat în întregime de compania minieră care propune proiectul Roşia Montană. Au fost delimitate zone protejate cu obiective arheologice şi arhitecturale conservate în sit şi s-au stabilit zonele descărcate de sarcina arheologică pentru redarea lor în circuitul economic.
Centrul istoric al comunei Roşia Montană a fost declarat zonă protejată şi cele 35 de case monument istoric, aflate într-o avansată stare de degradare, şi trei biserici urmează să fie restaurate odată cu demararea proiectului minier.
În 2010, a fost finalizată restaurarea primei case din Centrul Istoric, care în prezent adăposteşte expoziţia de istorie a mineritului „Aurul Apusenilor”.
În 2011, Ministrul Culturii de la acea dată, Kelemen Hunor, a eliberat un certificat de descărcare arheologică a masivului Cârnic, act a cărui legalitate a fost disputată în urmă anulării definitive şi irevocabile de către instanţă în anul 2004 a altui certificat eliberat de ministrul culturii de atunci, Răzvan Theodorescu.
Ce cred locuitorii din zonă
În decembrie 2012, locuitorii din 35 de comune şi oraşe din judeţul Alba au fost chemaţi la Referendumul local privind proiectul minier de la Roşia Montană şi mineritul din Apuseni. Cetăţenii au avut de răspuns cu "Da" sau "Nu" la întrebarea "Sunteţi de acord cu repornirea mineritului în zona Munţilor Apuseni şi a exploatării de la Roşia Montană?".
62,45 % dintre cetăţenii care s-au prezentat la urne au votat "Da”, iar 35 % "Nu”. Referendumul a fost însă invalidat, datorită participării a doar 43,20 % din cei 72 de mii de cetăţenii chemaţi la vot, faţă de 50 la sută plus unu, cât era nevoie.
Sindicatul Viitorul Mineritului din Roşia Montană a cerut public Guvernului să ţină cont de voinţă oamenilor de la referendumul local din Albă şi să repornească mineritul, deşi prezenţa la referendum nu a fost peste 50 la sută, pentru că oamenii sunt interesaţi de locuri de muncă, în zona şomajul fiind foarte ridicat. Sindicatul Viitorul Mineritului din Roşia Montană este format din persoane care mai lucrează în domeniul mineritului din zona Roşia Montană şi a fost organizaţia care a susţinut intens organizarea referendumului local.
Ce spun sondajele de opinie
Un sondaj de opinie dat publicităţii la 1 septembrie 2013 de Sociopol relevă că aproape 70% dintre români consideră că autorităţile ar trebui să promoveze proiectul Roşia Montană.
La întrebarea „ce credeţi că ar trebui să facă autorităţile în cazul proiectului Roşia Montană”, dintre cei care au auzit de acest proiect (87%), 68% au răspuns că ar trebui să îl promoveze, iar 32% consideră că autorităţile ar trebui să se opună.
Întrebaţi ce cred că vor face autorităţile în cazul proiectului Roşia Montană, 73% au răspuns că autorităţile vor promova Roşia Montană şi 27% - că se vor opune.
Pe de altă parte, 59% dintre români cred că autorităţile ar trebui să promoveze proiectul gazelor de şist iar 41% - să se opună, în schimb, 72% consideră că autorităţile vor promova proiectul iar 28% - că se vor opune. Sondajul a fost organizat în perioada 23-26 august. (Sursa: stiriletvr.ro)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
