”A murit Ion Iliescu. Avem prostul obicei - atunci când analizăm viețile noastre sau pe ale altora - să proiectăm nerealist scenarii exagerat de pozitive, dar pentru care nu aveam resursele necesare realizării acestora. Niciodată nu-i mulțumim bunului Dumnezeu că nu ne-a fost mult mai rău, cum putea să se întâmple și cum de fapt s-a și întâmplat celor de lângă noi. Niciodată nu suntem recunoscători pentru că nu am avut soarta acestora, dar suntem nemulțumiți că nu ne-a mers mult mai bine decât oricum ne-a fost.

Dacă România nu a avut soarta Iugoslaviei lui Slobodan Milošević, atunci este, în primul rând, meritul lui Ion Iliescu.Iar România din 1990 avea mai mari șanse să fie Iugoslavia lui Milošević decât Polonia lui Wałęsa sau Cehia lui Havel.I se reproșează lui Ion Iliescu că nu a fost Václav Havel, de parcă noi eram cehi. I se reproșează că nu a fost Lech Wałęsa, de parcă noi eram polonezi. Dar nimeni nu-l felicită că nu a fost Slobodan Milošević sau Vladimir Putin.

Și, oricum, toată lumea uită natura nord-coreeană a comunismului neostalinist și criminal ceuașist. România lui Ion Iliescu era o țară ieșită din peștera barbariei. Cu toate problemele care au fost - mai ales la începutul anilor 1990 (și nu este corect să-i fie reproșate toate, căci nu a fost singurul actor politic relevant atunci) - România a mers înainte.Ion Iliescu a renunțat în mod democratic la putere, în urma pierderii alegerilor din 1996, ceea ce nimeni nu credea.

Destinul euro-atlantic al României i se datorează în bună parte. A fost un prim și poate ultim exemplu pentru ceea ce înseamnă a fi social-democrat (modest, cinstit, intelectual și demn). A fost un consumator avid de cultură și un intelectual veritabil. Puțină lume știe că Ion Iliescu era un consumator avid de filarmonică și teatru. Ieșenii (cărora le-a fost prim-secretar în anii comunismului) și bucureștenii (care l-au avut ca președinte la fața locului), care au frecventat în epocă principalele spații culturale, își amintesc, cu siguranță.

Niciun alt președinte nu a participat cu frecvența lui Ion Iliescu la Festivalul Enescu. Ion Iliescu a fost un domn. Și-a depășit cu mult condiția și epoca. România cu performanțele de astăzi este și meritul lui Ion Iliescu. Dacă postarea de astăzi de pe pagina Project-E - conform căreia Bucureștiul de astăzi generează un PIB comparabil cu al Serbiei, aproape cât al Bulgariei și de 4,5 ori mai mare decât al Republicii Moldova - este corectă (și, poate nu vă vine să credeți, dar este corectă), atunci este și meritul lui Ion Iliescu. De la un PIB de 6 miliarde de euro în 2000, Bucureștiul a ajuns acum la circa 80 de miliarde de euro, echivalentul a jumătate din PIB-ul Ungariei.

Acest succes se datorează alegerii României și a lui Ion Iliescu de a se alinia cu NATO, UE și de a promova cooperarea euro-atlantică.În egală măsură, insuccesele noastre sunt și ale lui: mă refer mai ales la revalidarea democratică și recircularea capitalistă a fostei Securități. Este adevărat că a aprobat viziunea strategică care a însemnat să facem capitaliști dintre securiști, după 1990, prin înstrăinarea în mâini private românești a resurselor publice.

Dar intenția lui a fost corectă: spera să avem, astfel, și noi capitaliștii noștri. Strategia - deși bună ca intenție (să construim o clasă antreprenorială românească) - a sfârșit prost, căci nu au existat capitaluri pentru retehnologizare. Uitați-vă cum arată astăzi litoralul românesc: hotelurile au ajuns la capitaliști autohtoni, dar care nu au avut capitalurile necesare să dezvolte turismul pe litoral, iar infrastructura a rămas tot cea din perioada comunistă. Dacă i se poate reproșa ceva, în mod semnificativ, este această nereușită a strategiei economice, care - deși pozitivă în intenție (să ridicăm capitaliști dintre români, pe structurile fostei Securități și pe seama resurselor publice) - a fost un dezastru.

În cele din urmă, nu din cauza lui Iliescu securiștii mișună prin preajma puterii. Și în cazul altora, tot acolo au rămas, inclusiv în Europa Centrală, chiar și unde a avut loc o lustrație. Ion Iliescu este poate un dalmațian politic, dar culoarea albă este dominantă, în detrimentul petelor negre. Ion Iliescu nu a putut suplini slăbiciunea societății civile postdecembriste, care nu i se datora, dar de care poate că a profitat. Politic, nu economic. A fost cel mai bun politician român de după decembrie 1989. Nu știu cum se spune în rusește "să-i fie țărâna ușoară", dar este ceea ce-i doresc”, a transmis sociologul Bogdan Bucur, pe o rețea socială.

Vezi și - Reacții politice la moartea lui Ion Iliescu

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News