„Există inițiative bine girate de Ministerul Educației, precum Teleșcoala sau cele girate de Banca Centrală. Ele se adresează clasei a opta, dar coboară și mai jos. Avem și institute financiare. Cred că la clasa a opta aceasta este și o materie de sine stătătoare, dar noi, profesorii universitari, coborâm și mai jos. Chiar și la clasa a doua am ținut un curs care le-a plăcut foarte mult. Le-am arătat cardurile mele, aplicațiile și așa mai departe.
Pare un efort conjugat al întregii societăți, pentru că societatea occidentală este una puternic financiarizată. Gradul de intermediere financiară este destul de mic, de aproximativ 20%. În societățile avansate, acesta este peste 100%. Acesta este un indicator bun pentru asigurări, pe fonduri de investiții.
Astăzi, la conferință am auzit cifrele investițiilor românilor, probabil la 1% din PIB, față de țara imediat următoare, Ungaria, unde avem 20%. Cum e posibil așa ceva? Și de ce românul, care este isteț și pe fază, pentru că suntem o națiune modernă și emancipată, are un apetit așa îngust pentru financiarizare?
Imagine cu rol ilustrativ / Sursa foto: Freepik
Nu ne luăm pensii private, nu ne luăm polițe de asigurare, nu facem investiții directe sau indirecte și nu ne preocupăm de fondurile pentru copii, pentru cei mici. Băncile au produse destul de bune. Sunt unele care au chiar și suportul statului. Acestea oferă scheme foarte bune în subconturile părinților pentru copii de la o anumită vârstă.
Ei pot avea contul lor de debit, unde să își primească alocația. Deci alocația să fie a copilului, nu a părintelui. Aceasta să intre într-un depozit, pe trei luni de zile, iar la fiecare trei luni va avea o scadență, o mică dobândă acolo care va conta. Acest exercițiu financiar este de aur, pentru că îl iei cu tine pe viață. Educația financiară, precum cea tehnologică, sanitară, civică sau rutieră - toate sunt foarte importante pentru copiii noștri.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
