România are nevoie de un Cod etic al asigurărilor pentru diminuarea fraudelor ca de apă

În urma scrisorii pe care am primit-o din partea patronatelor transportatorilor - FORT, UNTRR, APTE2002, ARTRI, AOTRA şi COTAR - adresată către Comisia de Buget-Finanţe și Camerei Deputaţilor, răspund punctual cu următorul pachet de măsuri pe care îl susțin în Parlament și pe care îl recomand ASF-ului şi Executivului pentru reducerea prețurilor la polițele RCA. 

Pornesc de la un lucru esenţial: piaţa de asigurări trebuie să devină suport al economiei reale în România. 

Pachetul de măsuri are ca scop scăderea preţurilor la poliţele RCA prin diminuarea daunelor şi a fraudelor din piaţa românească de asigurări şi prin introducerea unui Cod Etic: 

1. Limitarea "samsarilor de durere" prin adoptarea unui ghid orientativ pentru calculul despăgubirilor în ceea ce priveşte vătămarile corporale, întrucât acesta este segmentul care a cunoscut cea mai mare creştere a costurilor privind despăgubirile în ultimii 5 ani. La beneficiari ajungând doar o mică parte din aceste despăgubiri.

2. Reducerea comisionului de intermediere pentru poliţele RCA, în condiţiile respectării regulilor concurenţiale în vigoare. În România acest comision este în jur de 25%. În SUA, de pildă, media este de 8%. Două treimi dintre vânzările de asigurări se fac prin intermediari în România.

3. ASF trebuie să verifice atent nu doar contractele de management, ci şi cele de reasigurare. Transparentizarea şi verificarea eligibilităţii costurilor aferente segmentului RCA al societăţilor de asigurări de către ASF şi echipe specializate din cadrul ANAF este obligatorie. Ţinând cont de faptul că segmentul RCA are un caracter obligatoriu, modul de cheltuire a sumelor colectate de către societăţile de asigurări pentru un produs de asigurare cu caracter obligatoriu, trebuie să fie unul transparent şi justificat. De pildă, majoritatea societăţilor de asigurări plătesc un cost foarte ridicat al reasigurării, în condiţiile în care societatea de asigurare şi cea de reasigurare fac parte din acelaşi grup. Rezultatul constă în faptul că firma de asigurări este de peste 7 ani pe pierderi deliberate în România, în timp ce firma de reasigurări din grup situată în afara ţării, uneori în paradisuri fiscale, raportează creşteri importante de profit.

4. Scăderea frecvenţei daunei prin responsabilizarea şoferilor. În anul 2010 era de 11%, în anul 2015 scade la 6,7%, în timp ce media UE este puţin sub 3%. Acest aspect poate fi rapid corectat/stimulat prin aplicarea sistemului bonus/malus aplicat şoferului, în funcţie de comportamentul său în trafic. Cazierul de accidente îl va urmări pe şofer indiferent câte maşini va schimba. Presupune desigur şi menţinerea unei baze de date care să conţină cazierul de accidente al şoferului şi nu al autovehiculului, aşa cum este în prezent. La acest punct propun de fapt aplicarea principiului: accidentul este cauzat de către şofer şi nu de către autovehicul, dar şi accesul firmelor de asigurare la baza de date a Poliţiei cu privire la cauzatorii de accidente în România. 

5. Creşterea gradului de cuprindere a parcului auto naţional din perspectiva asigurării RCA care se poate realiza prin două măsuri ce ţin de executiv:

a. Prin serviciul de monitorizare al CNADNR, similar cu cel al rovignetei.

b. Prin unificarea bazelor de date CEDAM cu cea a Poliţiei, pentru a facilita identificarea şoferilor care deţin autovehicule fără asigurare RCA şi care nu au notificat autorităţile cu privire la neutilizarea acestora. Autovehiculele neasigurate şi neutilizate nu ar trebui să aibe voie să staţioneze pe domeniul public.

6. Introducerea unui jucător cu capital de stat (ex. EximAsig) în piaţa RCA, o piaţă cu cerere obligatorie, care va putea antrena o competiţie mai mare a preţurilor, pornind de la misiunea ca această societate de asigurări să devină un centru de profit şi să se autofinanţeze, urmând ca toate cheltuielile generate să fie transparente. Spun asta pentru că societatea de asigurări cu capital de stat nu este nevoită să transfere profitul în afara ţării, prin cheltuieli supradimensionate către societăţi din grup, evitând să devină o altă societate care raportează pierderi doar în România, pierderi care să justifice o majorare a preţului RCA.

7. Introducerea şi monitorizarea respectării principiilor etice ale industriei de asigurări. România are nevoie de un Cod etic al asigurărilor ca de apă. Este o industrie care se bazează pe încredere, iar acum este greu încercată de neîncredere.  Pincipiul pe care recomand să îl introducem este: Nu respecţi Codul etic, afară din industrie!

Iată căteva exemple de anomalii ale pieţei pe care vă las pe dumneavoastră să decideţi dacă sunt etice:

- Alin Bucse care a fost directorul general al Astra, este consultantul KPMG pentru lichidarea Astra - e bizar ca o persoana sancţionată în repetate rânduri de către ASF pentru diverse abateri şi care a contribuit la traiectoria societăţii Astra către faliment să obţină după câteva luni, o funcţie de conducere în tentativa de salvare a aceleiaşi societăţi de asigurări falimentare;

- Florin Golovatic care este şeful de supraveghere al asiguratorilor din ASF, venit din Unica, tot via KPMG. 

8. Numirea în consiliul ASF a unor persoane competente, cu experienţă solidă în domeniul asigurărilor, pentru că acestea sunt poziţii ce trebuie să aibe la bază competenţă şi integritate. 

Este bizar, de exemplu, ca aceleaşi persoane (e.g. Tudor Grecu şi Speranţa Munteanu) care reprezentau KPMG Advisory în calitate de administrator, astăzi, sunt reprezentanţii KPMG Restructuring, lichidatorul aceleiaşi societăţi de asigurări - Astra Asigurări. Apare un vădit conflict de interese, şi anume, lichidatorul trebuie să verifice activitatea anterioară a administratorilor societăţii de asigurări, adică tot pe ei! Acest conflict evident de interese, în mod ciudat, nu este sesizat de către consiliul ASF.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News