Klaus Iohannis (președintele României) nota 5 – Vreau – și nu cred că sunt singurul din această țară – un președinte al tuturor românilor, care să transmită mesaje pozitive, să îndemne la reconciliere și la dialog, să vegheze la respectarea Constituției, să gireze modernizarea statului și a marilor sisteme publice (învățământ, sănătate, administrație). Îmi doresc un președinte care să medieze relațiile dintre puterile și instituțiile statului, atunci când e cazul, de o manieră onestă și constructivă. Bugetul este în mâinile Guvernului, nu al președintelui. Suspendarea ședinței CSAT nu are temei legal.
Liviu Dragnea (președintele PSD și preşedintele Camerei Deputaţilor) nota 6 – Chiar dacă Liviu Dragnea are multe păcate, nu sunt de acord cu această campanie mârșavă de demonizare susținută de liderii opoziției și, mai nou, de apropiați ai liderului PSD. Dragnea nu este mai rău decât alți lideri politici. Indiferent cine ar fi președintele PSD, chiar și Sfântul Duh, ar avea soarta lui Dragnea. Lovind în Dragnea, ataci, de fapt, PSD. Asta se și dorește. Scindarea PSD și aducerea acestui partid la un scor electoral care să le permită partidelor de opoziție, din perspectiva viitoarelor alegeri, să facă o majoritate. Un PSD mare și atotputernic e de natură să îl încurce și pe Iohannis în obținerea celui de-al doilea mandat.
Călin Popescu-Tăriceanu (președintele ALDE și președintele Senatului) nota 4 – Face un joc dublu. Ca majoritatea politicienilor. Încearcă o apropiere de președintele Iohannis și PNL, în timp ce rămâne și în barca lui Dragnea, cu speranța că acesta își va ține promisiunea și îl va nominaliza și susține drept unic candidat al alianței PSD-ALDE la alegerile prezidențiale. Apreciez consecvanța discursului împotriva abuzurilor și a statului paralel, cu care, de fapt, a și câștigat capital politic. Evident că există și o doză de ipocrizie în acest discurs. CPT este unul dintre liderii politici care a pus o cărămidă la temelia acestui sistem ticăloșit, cum îl caracteriza președintele Băsescu. În 2005, în calitate de premier, a numit-o pe Monica Macovei ministru al justiției. Doi ani mai târziu, a refuzat să o demită în urma unei moțiuni votate în Parlament împotriva acesteia. În timpul guvernării Tăriceanu, s-au modificat legislația penală și Legile justiției, care i-au permis doamnei Macovei schimbarea procurorilor șefi de parchete și, ulterior, încheierea faimoaselor protocoale care au pervertit și deturnat actul de justiție.
Gabriela Firea (primarul general și preşedintele PSD Bucureşti) nota 4 – E o vorbă la români: Sărută mâna pe care nu o poți mușca. Gabriela Firea este copilul politic al lui Liviu Dragnea. Eu o știu din 1993. Apreciez dezinvoltura, determinarea, inteligența și perseverența doamnei Firea. Dar, evident că mă deranjează, și nu doar la ea, lipsa de loialitate. Liviu Dragnea a avut săptămâna trecută, la Neptun, o discuție cu importanți lideri ai PSD, în care își anunțase intenția de a se retrage. Profitând de această slăbiciune a președintelui Dragnea, Gabriela Firea încearcă ceea ce nu au reușit Grindeanu, Tudose și Ponta. Și anume: înlăturarea lui Liviu Dragnea de la conducerea PSD și implicit a Camerei Deputaților. Atacul orchestrat de Gabriela Firea împotriva lui Liviu Dragnea este un atac la PSD, un partid care a onorat-o mai mult decât a făcut-o cu alți lideri mai vechi în partid și cu mai multe realizări.
Emmanuel Macron (președintele Franței) nota 10 – La începutul săptămânii, a fost în Danemarca și Finlanda. La mijlocul săptămânii, s-a întâlnit și cu liderii statelor din zona Benelux - Belgia, Olanda, Luxemburg, pentru ca vineri să-și încheie maratonul diplomatic bifând o întâlnire cu cancelarul german Angela Merkel. În cadrul întâlnirii de la Marsilia, cei doi lideri europeni au discutat despre problema migrației, problema Brexitului, asupra căreia Londra şi Bruxelles încă nu au ajuns la un acord, despre cum va arăta UE după Brexit și după europarlamentarele din primăvara anului viitor. Deși este foarte activ în plan extern, în Franța cota de încredere a preşedintelui continuă să scadă. Este un paradox. Niciun președinte nu a pierdut 10 procente într-o lună, respectiv de la 41% la 31%. A ajuns mai jos decât prim-ministrul Edouard Philippe, cotat cu 33%.
Notele au fost date joi, în cadrul emisiunii „Borza Analytica".
Video
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
