”Criză trecută a fost cauzată de datoriile oamenilor și companiilor. Criză următoare e posibil să fie cauzată de datoriile statelor. O țară nu poate suporta mult timp dobânzi de 8-9%. La o datorie externă a României de aprox. 140 miliarde de Euro, pe care o tot rostogolim, doar dobânda anuală devine 10-12 MILIARDE de Euro. La asta se adaugă și obligațiile interne create de titlurile de stat cumpărate de populație. Și România nu e singură în această situație așa cum arată foarte bine Ben Madadi în postarea lui. Presimt că FMI va începe să primească niște telefoane disperate și va începe să pună niște condiții neplăcute pentru sprijin...” a scris Adrian Asoltanie, trainer în educație financiară, pe Facebook.
Postarea citată de Adrian Asoltanie:
”Înainte de criza financiară, declanșată în septembrie 2008 de falimentul Lehman Brothers, în 2007 a fost ceea ce s-a numit atunci criza sub-prime. Criza sub-prime, până să apară criza financiară, era un necaz major, apăsând puternic pe bilanțul băncilor. Sub-prime era denumirea dată, destul de convenabil, creditelor imobiliare acordate complet aiurea multor doritori care n-aveau resursele, și deseori nici măcar dorința, pentru a plăti ratele ipotecare. Sub-prime, literalmente, înseamnă 'mai slab decât premium' dar în realitate acele credite erau junk.
Scăderea prețurilor la imobiliare începută pe la sfârșitul lui 2006, criza sub-prime, și problemele conexe care afectau sectorul bancar au cauzat o recesiune moderată în SUA încă din anul 2007. Acum nu multă lume mai ține minte criza sub-prime, pentru că după aceea a urmat o criză mult mai mare. Adevăratul motiv pentru transformarea crizei sub-prime într-o criză financiară a fost greșeala guvernului american (împreună cu Fed) de a lăsa o bancă mare să dea faliment. Au subestimat grav ce repercusiuni poate avea o asemenea decizie - de a nu salva Lehman Brothers.
Acum revenind la zilele noastre... S-a vorbit de prea mulți ani despre bula datoriilor de stat. Așa cum în 2005-2007 se tot vorbea despre o bulă imobiliară. Dobânzile la titlurile de stat fiind pentru mult prea mult timp exagerat de mici, statele s-au tot îndatorat în ultimii ani. De câteva luni dobânzile crescând foarte mult și brusc la dolari, și nu numai, lucrurile s-au cam stricat pentru statele slabe și îndatorate. Și de un timp cele mai slabe au început să cedeze. În acest moment puțini oameni știu că multe state sunt în pragul prăbușirii financiare.
Sri Lanka tot apare la televizor de câteva zile pentru că statul practic a dispărut. Statul nu-și mai plătește obligațiile și datoriile. Protestatarii înfometați au ocupat străzile și președintele a fugit din țară. Instituțiile au fost una după altă ocupate de protestatari. Practic statul s-a prăbușit cu totul, nu numai financiar. Iar un stat mult mai mare în pragul cedării financiare este Turcia. Probabil că nu va rezista până la sfârșitul anului și va ceda oficial în fața obligațiilor valutare interne. Și Sri Lanka și Turcia reprezintă povești de incompetență, și corupție, în guvernanță. Doar că... nu știm câte vor mai fi, că lumea nu duce lipsă de state conduse de corupți și incompetenți. În 2005-2006, după ce Fed-ul a crescut dobânzile, imobiliarele au început să scadă, și datornicii care practic n-ar fi trebuit să aibă acces la credite, au început să cedeze. Doar că, adevărata problemă s-a văzut că n-a fost criza sub-prime. Criza sub-prime a fost doar vârful de aisberg. Îndatorarea excesivă din anii 2002-2007 crease potențialul pentru probleme majore unui număr uriaș de gospodării, nu doar gospodăriile "sub-prime". În ultimii ani, gospodăriile, cel puțin în lumea dezvoltată, n-au fost prea îndatorate, dar în schimb prea multe state au devenit exagerat de îndatorate.
Statele puternice, deși foarte îndatorate și ele, nu reprezintă o problemă, pentru că în cel mai rău caz își pot devaloriza obligațiile financiare prin tipărire. Însă statele slabe reprezintă probleme reale. În țări mai puțin dezvoltate dacă tipărești mult nu ajungi la inflație de 5-10% ci la 50-100% sau mai mult. Și în acest moment nu este vorba doar de țările mai slab dezvoltate. În Europa, din cauza faptului că moneda euro nu oferă flexibilitate monetară prea mare țărilor membre, există o complexitate îngrijorătoare.
State precum Italia nu sunt considerate slabe. În realitate însă Italia acum are risc mai mare de a intra în incapacitate de plată decât în anii 2011-2012, data trecută când lumea se panicase despre sudul Europei. Atunci nu exista o înțelegere politică pentru a salva sudul Europei. Acum înțelegerea politică oarecum există, dar a apărut inflația care a dat peste cap socotelile. Cred că mai multe state slabe vor cădea (cel puțin financiar) în următoarele luni, poate chiar un an-doi. Dar nu știu prea sigur dacă Fed-ul va face greșeala să meargă prea mult cu dobânzile în sus pentru a potoli inflația. Dacă va face, problema statelor slabe poate deveni, și nu doar din punct de vedere moral, una mult mai mare pentru întreaga lume. Părerea mea este că Fed-ul nu va face o asemenea greșeală, după doar 14 ani de la greșeala cu Lehman Brothers, dar mă pot înșela, cum m-am mai înșelat.
Și cred că statul român (pe lângă multe altele) este un bun candidat la cădere (financiară) dacă lucrurile se mai strică. După părerea mea, România stă foarte rău la combinația de 1) economie nu prea dezvoltată, 2) deficit bugetar, 3) deficit de cont curent, și 4) vulnerabilitatea sectorului bancar.” a scris Ben Madadi, pe Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
