Prima inimă robotizată, obţinută cu ajutorul celulelor stem şi al biotehnologiei, este proiectul în dezvoltare cu ajutorul căruia o echipă de cercetători olandezi speră să găsească o soluţie pentru criza transplantului de organe, scrie Ziarul de Iași, citând The Telegraph.
Inima robotizată, care ar putea fi disponibilă în aproximativ un deceniu, a fost inclusă pe lista scurtă de proiecte ce ar putea obţine o finanţare de 30 de milioane de lire sterline din partea British Heart Foundation (BHF), care caută „noi abordări radicale” pentru a vindeca maladii cardiace grave.
Coordonatorul proiectului, profesorul Jolanda Kluin, de la Centrul Medical al Universităţii din Amsterdam, spune că s-a simţit inspirată când a văzut o stea de mare robotizată, cu tentacule moi, care se puteau contracta ca muşchiul inimii.
Cum funcționează inima robotizată
În timp ce cercetătorii sunt la decenii distanţă de obţinerea unei inimi vii pornind de la celulele pacientului, organul hibrid propus de olandezi pare a fi o soluţie viabilă în cazul insuficienţei cardiace. Muşchii cardiaci artificiali robotizaţi imită inima umană, deci hibridul bate ca un cord real, a spus Kluin.
Inima hibrid wireless - fapt ce oferă bolnavului libertate de mişcare - este acoperită cu celulele pacientului, prevenindu-se astfel cheagurile de sânge, infecţiile şi reacţiile adverse. Sursa de energie ar fi instalată într-o jachetă şi s-ar conecta la cord cu ajutorul unui circuit implantat sub piele.
Numai în Marea Britanie, există 7 milioane de persoane cu maladii cardiace, iar 152.000 mor anual din această cauză. Pentru mulţi, singura soluţie este transplantul, dar numărul donatorilor este mic. În 2018-2019 s-au efectuat 178 de transplanturi de inimă, însă circa 20 de pacienţi au murit în timp ce aşteptau un cord. Chiar şi când există disponibilitate, este posibil ca organismul pacientului să respingă inima.
Vom avea și un așa zis "vaccin împotriva atacului de cord", lucru care a stârnit unele îndoieli în comunitatea ştiinţifică
Eugene Braunwald, părintele cardiologiei moderne, a numit medicamentul experimental pentru colesterol Inclirisan viitorul "vaccin împotriva atacului de cord", termen care a stârnit unele îndoieli în comunitatea ştiinţifică. De fapt, cuvântul "vaccin" trebuie folosit cu prudenţă, pentru a evita definiţiile improprii şi speranţele excesive.
Conform definiţiei AIFA, vaccinurile sunt substanţe capabile să activeze sistemul imunitar pentru a preveni infectarea cu boli virale.
Aceste substanţe "activatoare" pot fi microorganisme inactivate sau ucise (bacterii sau viruşi), părţi specifice (antigene) ale microorganismelor, sau substanţe produse de microorganismul însuşi (toxine). Cu ocazia luptei împotriva Covid-19, au fost introduse primele vaccinuri ARN, care sunt capabile să transporte în celulă secvenţa codului genetic necesar producerii proteinei virale, după care se produc anticorpii împotriva proteinei care protejează persoana de infecţie, în cazul în care aceasta intră în contact cu virusul. Prin urmare, un vaccin nu vindecă o boală, ci o previne, chiar dacă trebuie spus că conceptul este în curs de redefinire.
În oncologie, există vaccinuri terapeutice experimentale. Scopul vaccinurilor împotriva cancerului este de a învăţa sistemul imunitar al pacienţilor să recunoască celulele canceroase pentru a le elimina. În cardiologie, nu există situaţii superpozabile şi de aceea, în sensul strict al termenului, definiţia "vaccinului anti-infarct" nu este perfect aplicabilă. Citește continuarea AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
