Iată doar câteva pasaje din decizia CCR:
Preşedintele este obligat să revoce procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie la propunerea ministrului justiţiei. Aceasta, întrucât acţiunea Preşedintelui este descrisă prin termenul „revocă", iar nu de o eventuală sintagmă de tipul „poate revoca".
Din această perspectivă, refuzul Președintelui apare deopotrivă ca un act de încălcare a legii și un act de încălcare a Constituției, generând un conflict de competențe între acesta și ministrul justiției.
Cât priveşte interpretarea logică şi sistematică a Constituţiei, se arată că există o obligaţie a Preşedintelui de a da curs cererii de revocare, de natură să pună în valoare principiul cooperării loiale între autorităţile publice.
Prin urmare, în cadrul procedurii revocării procurorilor cu funcții de conducere, rolul central, decizional în privința declanșării, revine ministrului justiției.
În cauza de față, însă, Președintele României a înțeles să blocheze pur și simplu procedura de revocare.
Președintele, jucător politic
Președintele României și-a asumat rolul de decident politic, refuzând să dea curs, din considerente de oportunitate, cererii de revocare.
Refuzul său bazat pe convingerea politică și, odată cu transmiterea oficială a acestui refuz, blochează o procedură constituțională și legală.
Se arată că, în procedura de revocare a procurorilor-şefi, rolul principal şi decizional aparţine ministrului justiţiei. Preşedintele României nu are un drept de veto în procedura de revocare, cele stabilite de Curtea Constituţională în materia numirii procurorilor aplicându-se mutatis mutandis în procedura de revocare a procurorilor cu funcţii de conducere.
Având în vedere că întreaga procedură se desfăşoară în condiţiile în care competenţa discreţionară/ marja de apreciere a ministrului justiţiei - ministru care joacă un rol central în cadrul procedurii - este minimă, competenţa discreţionară/ marja de apreciere a Preşedintelui nu poate fi recunoscută în niciun fel. Prin urmare, Preşedintele României are doar o competenţă legată în cadrul acestei proceduri, limitată la verificarea condiţiilor de legalitate a procedurii.
Colaborarea loială între autorităţi înseamnă un dialog permanent între acestea, Preşedintelui fiindu-i permis să iniţieze discuţii, să încerce să îl convingă pe ministrul justiţiei să îşi retragă propunerea de revocare, să renunțe la anumite motive de revocare, menţinându-le pe celelalte, dar nu îi este permis să o infirme decât strict pe motive de legalitate.
Nu este nici rolul Preşedintelui României şi nici cel al Curţii Constituţionale de a efectua un control al acestei evaluări.
Președintele a încălcat Constituția
Preşedintele României a realizat în cazul dat o „evaluare a evaluării" ministrului justiţiei, cu alte cuvinte a temeiniciei motivelor cuprinse în propunerea de revocare, plasându-se deasupra autorităţii
ministrului justiţiei, ceea ce încalcă art.132 alin.(2) din Constituţie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
