Mihaela Bilic publică pe pagina sa de facebook următorul mesaj:
„Trăim într-o lume invadată de reclame, cutii atrăgătoare și etichete colorate, toate despre sau cu mâncare. Pe rafturile magazinelor se găsesc zeci de mii de produse, acolo unde ingredientele de bază și alimentele pe care le produce Natura sunt doar câteva sute. Suntem năuciți și incapabili să alegem o bucată de pâine sau un iaurt, copleșiți fiind de diversitatea sortimentelor existente pentru fiecare produs în parte.
Cui folosește această ofertă excesivă, aceste variațiuni infinite ale aceluiași produs?
Cu siguranță, nu Planetei, care mai are puțin și va fi sufocată de tonele de deșeuri, majoritatea fabricate din plastic. Cu siguranță, nici consumatorilor, care vor fi mai degrabă debusolați și obosiți de efortul pe care îl presupune alegerea unui produs dintre câteva zeci de variante aparent identice. Singurul beneficiar al acestei expuneri indecente și așa-zise reinventări a mâncării clasice este industria alimentară. Pentru că eticheta și ambalajul sunt spațiul cel mai valoros pentru reclamă!
Dacă n-ar exista etichete care mai de care mai colorate, ambalaje care de care mai sofisticate, inscripționări care să laude caracteristicile unui produs, sloganuri care să capteze atenția, care ar fi criteriul după care un consumator ar alege un anumit produs de pe raft? Acolo unde eticheta ar trebui să ofere informații de bază despre un aliment, ea a ajuns să fie factorul care determină cumpărarea. Producătorii exploatează acest spațiu cum știu mai bine și folosind orice mijloc (legal în principiu) ca să ne convingă să-i alegem pe ei, nu produsul similar de la concurență. Lupta e pe viață și pe moarte, iar afirmațiile și sloganurile de pe ambalaje frizează uneori penibilul și ridicolul..., dar nimic nu contează când e vorba de a câștiga clienți.
Dacă am face un exercițiu de imaginație și am "dezbrăca" de ambalaje și etichete produsele alimentare, ce credeți că ar rezulta? Un morman de mâncare destul de banală, ca să nu spun neapetisantă! Pentru că ăsta este adevărul, alimentele sunt mult mai puțin atrăgătoare în comparație cu eticheta! Ca să nu spun că există chiar și o regulă nescrisă: cu cât ambalajul e mai sofisticat și mai colorat, cu atât conținutul e mai slab dpdv nutritiv și calitativ. Din păcate, 50-70% din prețul final al unui produs este reprezentat de ambalaj și cheltuielile de transport și doar 30% înseamnă costul materiei prime.
Vă mai amintiți de alimentarele de pe vremuri? Mai știți cum arată biscuiții și toate produsele vândute vrac, neambalate? Cu siguranță, decizia ar fi mai simplă dacă am avea de ales între câteva sortimente ale aceluiași produs, și alea expuse la vedere, simplu, fără artificii și briz-brizuri. Abia atunci ne-am da seama cât de artificială și ne-necesară este toată această supra-producție alimentară.
Ca să nu mai vorbim de toate alimentele semi-preparate, ultra-ambalate și hiper-industrializate care pot sta pe rafturi săptămâni la rând fără să sufere. Acolo unde ne dorim comoditate și diversitate, nu realizăm că în final tot noi avem de pierdut: reinventăm și procesăm excesiv mâncarea, când de fapt soluția ar fi întoarcerea la produsele simple, cât mai aproape de forma în care le-a făcut Natura.
Cât despre decizie, aici suntem într-un impas: dpdv psihologic, creierul nostru nu poate aprecia comparativ și nu poate alege obiectiv decât maxim 3-5 variante ale unui produs, când oferta este mai mare de atât, rezultatul este anxietatea și blocajul - nu știi ce să alegi și nu ești sigur că ai ales bine.
Roata a fost demult inventată, iar reinventarea mâncării este, din păcate, doar o chestiune de marketing și profit comercial.”, scrie Mihaela Bilic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
